Monumentul din poze,configurează :
-La exterior o arhi- tectură simbolistică: 1) Trupul social reprezentat de corpul suprateran în formă prismatică, 2)acoperişul piramidal,reprezen- tând, mentalitatea poporului,şi 3)coloaua,în secţiune în formă de cruce creştină, de legătură cu Dumnezeu.
Interiorul monumentului, constituie specificul,de mai puţină obişnuinţă:
A) de armonie, religio creştină-istorie naţională a poporului român, de la origini,până în vremea de azi, Aici ne referim pe de o parte la zona de rezidenţă a Sfântului Sava Gotu, ce a locuit în actualul sătuc Goteş pendinde de satul Furtuneşti şi care a creştinat populaţia din zona Buzeului, iar pe de altă parte la regele-zeu Burebista, de origine Getă şi care a devenit rege-zeu, după unirea într-un singur stat a celor trei zone cu populaţie frăţească, Tracii, Geţii şi Dacii. În popor, regele zeu Burebista, prescurtat Bu-zeu. Până la sfărşit de secol 20, Judeşul Buzău, oraşul Buzău şi hidronimul Râului Buzău, toate se chemau Buzeu (vezi hărţile şi documentele ) şi nu Buzău.Mare eroare, mare greşală, a celor ce au şters o cheie istorică de neam, etapă de referinţă a poporului român.
B) De dedicaţie:
1)celor 22 de domnitori,voievozi şi regi, pictaţi în frescă sub formă de medalioane ( cei ce au făurit verigile principale ale lanţului istoric al Ţării Româneşti );Burebista,regele intemeietor al celor trei neamuri frăţeşti (Tracii, Geţii, Dacii) anii 87-44 ÎH; Decebal,regele Daciei 87 - 106 dH ; Basarab I ( domn al ţării Româneşti 1310-1352); Bogdan I (domn al Ţării Moldovei (1362-1]367); Mircea Cel Bătrân domn al Ţării Româneşti (1386-1418 ) ; Alexandru Cel Bun domn al Ţării Moldovei (1400-1432) ; Iancu de Hunedoara, voievod al Transilvaniei (1441-1446) ; Vlad Ţepeş, domn al Ţării Româneşti (1448-1462 ; 1462- 1476) ; Ştefan Cel Mare domn al Ţării Moldovei (1457- 1504), Neagoe Basarab domn al Ţării Româneşti (1512-1521 );Petru Rareş domn al Ţării Moldovei (1527-1538; 1541-1541-1546 ; Mihai Viteazul domn al Ţării Româneşti (1593- 1601); domn al Ţării Româneşti şi al Transilvaniei (1599- 1600); domn al Ţării Româneşti,al Transilvaniei şi al Moldovei 1600 ; Matei Basarab domn al Ţării Româneşti (1632 – 1654) ; Vasile Lupu domn al Ţării Moldovei (1634-1653); Dimitrie Cantemir domn al Ţării Moldovei (1693, 1710-1711) ; Constantin Brâncoveanu domn al Ţării Româneşti (1688- 1714 ) ; Constantin Mavrocordat domn al Ţării Româneşti (1730, 1731-1733, 1]735-1741, 1744-1749, 1756-1758, 1761- 1763,; domn al Ţării Moldovei (1733- 1735, 1741-1743, 1748- 1749, 1769 ); Alexandru Ioan Cuza domn al Principatelor Unite( 1859- 1862) domn al României (1862-1866) ; Carol I domn al României (1866-1881) Rege al României (1881-1914); Ferdinand I Rege al României (1914-1927) ; Caro II Rege al României (1830-1940) ; Mihai I Rege al României ( 1927-1930, 1949- 1947)
Poza 3-Imagine din zona satului, bisericii şi a monumentului
Poze reprezentând pe cei doi regi,Burebista şi Dcebal, cei 16 domnitori şi voievozi( (cei mai importanţi) şi următorii regi Carol I, Ferdinand I, Carol II şi Mihai I de România,în medalioane din interiorul monumentului.
.
2) Eroilor din comună în războiul de independenţă, asupra turcilor, la Plevna, sub regele Carol I ; ;în războiul de întregire 1916-1918 sub regele Ferdinand şi războiul de reîntregire ( 1940-1944 ) sub regele Mihai I şi mareşalul Ion Antonescu. Aceşti eroi sunt înscrişi pe plăci de marmură aplicate pe pereţii camarei parter,precum în pozele de mai jos. Asemeni, sunt numiţi, preoţii, învăţătorii şi primarii din toate timpurile, până azi.
Pe frontispiciul parterului monumentului, este fixată efigia de slavă, Domnlui Iisus,fiu al lui Dumnezeu şi Sfântului Sava Gotu ce a creştinat pe Buzoieni, voievozilor, domnitorilor şi regilor naţiunii,glorie şi cinstire, eroilor,preoţilor, învăţătorilor şi primarilor ce au slujit, sufletele,mintea şi trupul oamenilor din comuna numită Gura Teghii, dar pe care personal o numesc ,,Penteleu ‘’ adică muntele comunei şi judeţului , cu cea mai mare înălţime ( 1772m) ce domnşte ca un patriarh,toată zona judeţului şi din vârful căruia ,în zile senine, poţi privi Marea Neagră şi toate împrejurimle, până-n zări.
Încheiem acest capitol, cu poza simbolică de frumuseţe ,a zonei Furtuneşti,o floare aleasă din poiană, de nepotul meu Cătălin Furtună şi logodnica lui Ana, cei ce au efectuat pozele de mai sus
Referinţă : Zona Comunei Gura Teghii ( Penteleu) sau zis zona Văii Râului Bâsca Roziliei ce uneşte la satul Varlaam, braţele râurilor Bâsca Mică şi Bâsca Mare, cele două înconjurând poalele Penteleului, este atât de frumoasă, încât nu întâmplător, este numită şi Grădina Maicii Domnului. Este un păcat, dacă nu o vezi !
CIMITIRUL ,,SFINŢII ÎNGERI’’ AL BISERICII FURTUNEŞTI
O mică storie : Iniţial, cimitirul era proiectat lângă amplasamentul bisericii,pe o platfomă de teren, mai joasă de nivelul bisericii cu cca. 5 m. dar din cauza apelor freatice, la cca. 0,50 m.adâncime am mutat amplasamentul cimitirului pe un alt teren în suprafaţă de 2704 mp.
Cimitirul Furtuneşti, prin locurile,existente ,are 3 caracteristici, privind felul locurilor de înhumare :
1. De tip clasic (direct în pământ sau cripte)= 184 locuri-existente
2. De tip cavou, în demisolul monumentului,
pentru ctitori şi familiile acestora = 11 cripe
3. În capela nr. 1-existentă,ce conţine 3 niveluri a 3 cavouri, a 6 cripte, total = 54 cripte
4. În viitor,alte 7 capele prevăzute x 54 cripte = 378 locuri
Total capacitate de înhumare = 627 locuri
Capelele, 8 la număr, din care una realizată, constituie un model de înhumare, mai economic, privind gradul de folosire al terenului
O imagine a capelei nr.1 existente(ctitori Adrian Smeu şi Pamfil Furtună ) este arătată în foto 2.
DESPRE AUTOR
Dar pot spune, câte ceva , cum mi-a călăuzit Domnul, drumul vieţii, cu speranţa că cele scrise va folosi cuiva.Le voiu lua, parţial şi pe perioadele, 1)Copilăria (2x7ani); 2)Adolescenţa 2x7ani(între 14 şi 28 ani); 3) Maturitatea (restul vieţii, mereu activă, după plan, probabil până la 100 şi ceva,pentrucă ştiu lecţia ; Divinul ne dărueşte minim de 10 ori perioada în ani de creştere a înălţimii corporale, adică 20 ani x 10 = 200 de ani.De ce nu trăim, nici măcar 100 de abi ? Pentrucă primul duşman al sănătăţii noastre , suntem chiar noi,fiecare-n parte.
Până să scriu câte ceva, despre perioada copilăriei, spun că pe lângă profesiunea de inginer constructor (clădiri, poduri,edilitare, urbanism şi cu predilecţie ,,ingineria traficului’’ am ţi două hobiuri, sănătatea şi istoria. Pe rând, voiu scrie câte ceva din fiecare ; repet, nu ca laudă, ci doar dacă,eventual va dori să-mi urmeze firul vieţii.
1.- Copilăria .
Atunci , dedemult, Doamne, mi-ai trimis acasă la Furtuneşti, din Penteleu, prin tata, pe Puiu-Vultur ; a fost vulturul ce-a fost de pui în munţii Buzăului,la Penteleu. Apoi am trăit un timp ca fraţi, in gospodaria părinţilor,apoi în lipsa mea, tata a fost ispitit să-l vândă pe mulţi bani şi a ajuns la hotelul Mihăilescu de lângă gara Buzău,unde zilele lui au fost curmate de glonţul unui neamţ zmintit. Au fost zile, perioade de vis, trăind ca fraţi, eu şi Puiu Vultur. Nenumărate povestiri din Buzău, cunoscut de lume drept ,,Ilie de la Gară’’ sau petrecut cu mulţi copii, poveşti scrise-n cartea ,,Ultimul Zăgan‘’de Bucur Chiriac, din care redau, câteva rânduri :
ÎNCEPUTUL
Ceia ce vă spun acum, e-o poveste adevărată, care nu începe cu : fost-a fost ca niciodată, ci cu :
Mai demult, într-o câmpie,printre alte zburătoare, un vultur fără de seamăn, care se numea Ilie, vieţuia în bună pace în natalul meu Buzău.
Nu a fost un oarecare,ci o pavăză în zare,ba chiar pasăre erou. N-auzisem pe la şcoală, despre vulturii zăgani, dar ştiam că neamu-I mândru,era ,,rege’’-ntre vultani.
Nu ştiu cine-l poreclise cu-acel nume de vocale, cum de ne ieşise-n cale şi-n oraş cum se-aciuise. I-l iubeam ca pe un frate, toţi copiii din oraş, căci veghea peste cetate cu profilu-i
uriaş. Zilnic, şi la ore fixe,da oraşului ocol,coborând apoi spre seară,către moara dinspre gară.
Şi tot aşa, multe, multe întâmplări, acasă la Furtuneşti sau la Buzău, scrise de autorul Bucur Chiriac, despre Puiu-Vultur.
Apoi, prin 1943 anii celui de al doilea războiu mondial, Puiu-Vultur a sfârşit groaznic ; văzut pe peronul Gării Buzău,de un neamţ,zebzec,l-a împuşcat
Tot ca frate, am trăit în giumbuşlucuri cu Puiu-Cal, pe care l-am crescut de mânz ; tata vându-se iapa, mama lui Puiu, care avea atunci, doar câteva luni.
Am nimerit acasă la timp, când tata, cinstea adălmaşul cu cumpărătorul iepei. Tata mi-a zis ,,măi Pamfile, am vândut iapa, deci mânzul fiind prea mic, înseamnă că şi mânzul va pleca. M-a luat un plâns,că l-a mişcat şi pe tata şi pe cumpărător. Tata a îngăimat ; e aşa de mic şi n-avem cum să-l hrănim. Î-l hrănesc eu, cu lapte de vacă,şi asta l-a mişcat şi pe tata şi pe cumpărător. Tata a îngăimat iar ;n-o să poţi. Ba o să pot şi am putut,nu numai că l-am hrănit,mă jucam cu el prin iarbă, tăvălindu-ne împreună, el avea grijă să nu mă lovească. Nu era nevoie să-I pun căpăstru, mergea singur, în spatele meu ; lumea, se minuna.Câteodată mergeam îngândurat pe drum spre grădina unde-l lăsam ziua să pască iarbă şi mă trezeam că se-nalţă în picioarele din spate, iar pe cele din faţă, le lasă uşor pe umerii mei, fără a mă apăsa sau a mă lovi. Era o parte din plusurile copilăriei; baza priorităţilor rămânea munca, adică treburi gospodăreşti şi cartea.
mai târziu, prin 1984 mi-ai trimis în cale, acolo în Israel,la Iordan unde s-a botezat fiul Tău Iisus, altă pasare frumos colorată in galben-portocaliu-auriu,o pasare blândă, puţin mai mică decât un porumbel; Oare aceasta pasare nu era asemanatoare cu aceia ce a coborat din ceruri,atunci cand Prea Sfantul Ioan a botezat pe Domnul Iisus ?
Era acolo,pe masa aceia de beton,iar când am vrut s-o mângâi,a zburat mai incolo.
Au fost multe păsări şi păsărele blânde şi fermecatoare,ce mi-ai trimis in cale. Aşa a fost întâi cu Puiu-Vultur, când de copil, am vulturat Penteleul,cel mai inalt dela curbura Carpaţilor şi pe toţi munţii din-prejurul lui. Apoi am vulturat Buzăul unde am invătat liceul,apoi Bucureştiul,unde am învăţat ingineria de construcţii.
Apoi m-ai pus Doamne,să conduc oameni,pentru a face zeci de poduri si străzi.
Apoi m-ai pus să proiectez alte sute de poduri si străzi,mult mai largi,pentru traficul ce va sporii,foarte mult, ceiace azi se vede că aşa a fost.
Apoi m-ai pus Doamne, să fac al doilea proiect pentru metroul metropolei Bucureşti, pentrucă primul, făcut sub comanda apecialiştilor ruşi, a fost inmormantat cu sintagma ,,la Bucuresti, nu se poate face metrou,din cauza pământului nisipos şi cu nivelul apelor subterane,aproape de suprafata terenului ” dar după cum se vede acum,sa putut face.
Si-au fost Doamne, multe ce m-ai pus să fac si cu ajutorul Tău, atâtea s-au făcut,doar cu puterea Ta.
Apoi am avut un gând, destăinuit sorei mele Maria, de a incepe pe locul gospodăriei părinţilor şi bunicilor, o sfântă biserică, apoi în vis mi-ai trimis doi îngeraşi, ce aveaîn mânuţe,bucheţele de floricele de un alb fermecător, dar când am vrut să-I intreb de unde le-au cules, au dispărut şi ai apărutut tu Doamne, şi mi-ai aferit zeci de foi de hârtie, în care erau scrise sute de acuaţii matematice, spunându-mi c+ rezolvând acele ecuaţii, voi căpăta răspuns la întrebarea ce mă frământa,proiectarea şi realizarea bisericii.
Când am inceput Sfânta biserica Furtuneşti, mai inâai m-am rugat Ţie,să-mi mai dai viaţa,cât să construim,2-3 metri din ziduri,apoi ziceam,zidurile vor creşte cu alţi oameni cu fonduri financiare,mă gândeam că vor sări preoţi şi Sfinţiti erarhi,dar n-au venit ; şi-atunci Tu Doamne,mi-ai dat nu numai viaţă,ci şi sănătate şi puterea de-a munci şi-a câstiga bani.
Apoi mi-ai dat întelegerea soţiei mele Aurora, a nepotului Adrian,care m-a ajutat şi el cu bani, precum si a altor oameni, care m-au ajutat cum au putut.
M-ai pus Doamne si la grele incercari,trecand prin grele oponenţe, de-acolo de unde te-ai fi aşteptat mai puţin;m-ai pus să trec prin prăpastii şi să mă lupt cu balauri,ca-n poveşti. Nunai eu ştiu Doamne,câte minuni Ai făcut. Si-am înteles Doamne că fiecare biserică ce se construeste,fie cu contributia multor enoriaşi,fie de oameni bogaţi, nu se poate face Doamne, decât cu voia Ta ,cu ajutorul Tău şi numai după ce pe toţi îi pui la diferite incercări,pentru a dovedi hotărârea,cu totul si cu totul arzătoare de iubire spre Tine şi aprapele nostru.
Apoi după ce am terminat biserica, mi-ai arătat Doamne că nu-i deajuns să faci zidurile unei biserici, ci si că trebuie să-i dai viaţa, şi impreună cu preotul să te lupţi pentru asta. Sa zidesti si-o casa pentru gazduirea temporară a preotului si chiar si-a unor vizitatori ce vin de mai departe, si-am facut si asta .
Am mai construit Doamne o cladire,care deja nu are toate amenajarile,va fi in ea scene din nasterea si inaltarea fiului Tau Doamne, Dumnezeul Nostru de pe pamant Iisus Hristos.
Am terminat Doamne o constructie monument,la cimitir,unde am pictat pe pereţi şi plafon chipul fiului tău Iisus, alţi sfinţi, precum şi ps Sfântul Sava Gotu ce a locuit în zona sătucului Goteş. Am pictat în medalioane frescă, pe cei ma destoinici regi, voievozi şi domnitori, ce au întregit poporul şi ţara ce ne-ai dat-o în vremea marelui rege Burebista. Am înscris numele eroilor ce si-ai jertfit viata,pentru neam si tara,a preotilor, a primarilor si invatatorilor,care prin dragoste si-au adus aportul la bunastarea si educarea tinerilor si a cetatenilor nostril.
Cu voia si ajutorul Tau Doamne,le vom continua.
Iata Doamne pozele si datele Sfintei biserici Furtunesti, a casei nasterii si inaltarii fiului Tau si Dumnezeul nostru pe pamant Iisus Hristos, a monumentului din cimitir si a casei Fundatiei Fratia Crestina,ude vor fi găzduiţi vizitatori.
A- NIVELUL ŞI UNELE REALIZĂRI PROFESIONALE:Persoana mea. Pamfil Furtună, în vârstă de 86 ani, cu putere de muncă solidă încă mult timp- având profesiunea de :
1- Inginer constructor, titrat în specialitatea, Drumuri şi Lucrări Edilitare,
2- Inginer economist, titrat în specialitatea Transporturi – cursuri post universitare,
3- Inginer de Trafic Urban şi Super Urban cu pactică de peste 50 ani, autodidact, după profesori specialisti precum : 1) Academician Prof. N.Profirii în domeniul Drumuri Moderne şi început de Ingineria Traficului ; 2) Colins Buchanan (Anglia) vizionar al evoluţiei traficului automobil,cu publicarea cărţilor Traffic in Tawns , More traffic in Tawns plus un film dedicat acestui fenomen, pe care l-am rulat personal în faţa specialiştilor şi conducătorilor Primăriei Capitalei în anii 1960- 70; 3)Prof. Iohan Korte , 4) Walter Grabe şi alţii din Germania, Suedia etc.
5) Prof.ing. Cincinat Sfinţescu, Preşedinte de Onoare al Uniunii Internaţionale de Urbanism, precursorul ştiinţei Superurbanismului în România- despre care specialiştii de azi nu prea au auzit.
Am realizat numeroase proiecte în domeniu, pentru oraşul Bucureşti, Metropola Bucureşti pe baze de prognoză a traficului ( 50 – 80 ani ) etc. etc. cu conducerea proiectării unor mari obiective în Bucureşti precum : Studiul necesităţii şi soluţiile tehnice de realizare a METROULUI BUCUREŞTI ce a generat aprobarea Şefului Statului ; Lărgirea la mai mult de dublu a bulevardelor şi arterelor stradale majore, unele intersecţii stradale la sol, zeci de pasaje rutiere şi pietonale denivelate etc.
Timp de 4 ani, am predat cusul ,, Trafic Urban şi Suburban la Universitatea Politehnică Bucureşti.
Am publicat 3 cărţi în domeniul traficului urban şi supraurban, iar cea de a patra, este în curs,aproape de terminare.
Pentrucă am apreciat o activitate profesională,spornică în Bucureşti şi alte localităţi, am hotărât a realiza şi ceva pentru satul natal, reuşind şi aici grupul celor trei monumente amintite
B- PASIUNI ÎN AFARA PROFESIEI
Ca fiecare, în afara profesiei,am şi eu hobiurile mele, 1)Istoria neamului din care am răpdăcini, 2)Reguli de administrarea sănătăţii, că aşa zicea şi Hipocrate şi zeul nostr Zamolxis ,, Tu eşti cel dintâi doctor al sănătaţii tale’’ şi poate că deceia, deşi se poate spune că am murit de două ori, sunt în viaţă, în al 87-lea an , iar de nu-mi va cădea o cărămidă-n cap, şi cu ajutorul Donului, voiu depăşi suta.
Despre cele două hobiuri, voi relata mai jos câte ceva,adică din manuscrisele unor cărţi, încă nepublicate, astfel :
ISTORIA MEA, ISTORIA TA DE ROMÂN;
Pamfil Furtună numitum-am întotdeauna
Pamfil Furtună eu mă numesc, şi-acuma.
Părinţii mei Gheorghe şi Sofiţa Furtună,
De copil m-au crescut şi învăţat într-una
La şcoli,prin Buzeu,Bucureşti, trmisu-ma
Şi-n alte locuri,am slujit şi rătăcit într-una.
Acum sunt iar aici,la Penteleu Comuna.
Dar cine sutnt eu ? cine eşti tu? mă-ntreb într-una
C-am fost Pamfil Furtună şi sunt,o ştiu şi-acuma
Cine am fost eu şi tatăl meu şi mama mea şi sora mea
Am ştiut ; şi de bunici şi stăbunici, cum ştiu şi-acuma.
Şi dacă vrei,îţi spun că ştiu,străbunul meu,străbunul tău
A fost, străbunul nostru rege, precreştin Burebista zeu,
Rege de seamă, de neegalat ; a fost creaţie Divină .
El a facut o ţară,unind trei fraţi vorbind limba latină
El a unit pe Tracii,Dardanii,şi Vlahii din sud şi nord de Istru
Cu fraţii Geto- Daci,din vest de Tisa , pân-la est de Nistru.
Ştiu că pe Iisus, romanii,l-au răstignit ; istoria ne spune,
Întreb cine l-a ucis pe Burebista? istoria nu-mi răspunde.
Ştiu că Romanii cuceriseră popoare în jurul nostru roată,
Şi se-ntrebau mereu Romanii,cum să facă ,cum să facă ?
Să-nvigă Geto-Dacii, pe regele Burebista şi-a ţării lui bogată.
Au încercat de zeci de ori, pe Burebista în război să-l bată
Burebista, în fruntea oastei lui, poporul lui şi ţara-şi apăra, Bătea romanii ce atacau şi declanşau război,de fiecare dată.
Şi se-întrebau mereu romanii,cum să facă ,cum să facă?
Pe Burebista cu oastea lui, cum să facă să îl bată ?
Şi până la urmă au găsit soluţia şi au decis
Mai nainte pe Burebista,barbarii l- au ucis
Şi statul lui Burebista,cea stâncă de granit
Divizatu-la în cinci, să poată apoi,uşor de-nvins
Pe Geto-Daci,să-nvigă pe Burebista şi-a ţării lui bogată.
Dar mai departe, mai departe nu ştiu ; Tu, frate şti ?
Dar tu pământule,din vecii vecilor aici, tu şti ?
Bine-nţeles, că sunt aici din veci vecilor;ştiu şi-ţi spun :
Pământul Traco-Geto-Dacic,către poporul lui
Privesc spre voi,în urmă spre trecut,hăt het trecut,
Spre voi de-acum şi spre-ai voştri
Traco-Geto-Daci străbuni.
Pe ei, pe voi , pe rând v-am cunoscut
Şi slabi şi puternici când,prin unire fosta-ţi buni.
In trei etape mari, ce au trecut,
V-am admirat şi tare mi-a plăcut
V-am admirat,că-n luptă v-aţi unit
Când întregirea ţării-aţi făurit.
Primul moment ,tara voastră de referinţă
Primul moment măreţ a fost aista
Când v-aţi unit sub regele Burebista.
Viteji şi cu credinţă în al vostru zeu
In Zamolxis,trimis la voi de Dumnezeu.
Viteji eraţi, victorioşi aţi fost
In toate cele lupte dure,
In lupte cu duşmanii ce au fost,
Ca bogăţia să v-o fure.
Prin neam de Geto-Daci,eraţi viteji de neînvins !
Vrăşmaşii ia-ţi trecut prin sabie şi foc încins,
Apărându-vă pământul,câmpia,munte şi deal,
Sub ai voştri regi străbuni,Burebista si Decebal.
Fiecare-n parte,eraţi vârtej de vânt,
Cu toţii la un loc, eraţi furtună,
Prin trăznet,culcaţi duşmanul la pământ,
Apărându-vă averea şi pământul sfânt!
Când lupta voastră dârză,era dreaptă
Nu avea-ţi frică de moarte, de mişei
In altă viaţă urcaţi în cer pe prima poartă
Alături staţi, lângă eroi şi- ai voştri zei.
Nu eraţi desprinşi ca boabe de nisip pribege,
Avea-ţi nucleu pe Burebista-l vostru rege,
Avea-ţi liantul în Zamolxis cel vestit,
Cu toţi formaţi o unitate,o stâncă de granit !
Etapa I de cădere în păcat
Apoi voi aţi săvârşit un prim păcat,
Duşmanii pe Burebista l-au ucis,
Iar voi pe Burebista nu l-aţi apărat,
Aşa chiar voi,ucisula-ţi şi pe Zamolxis.
Păcatul acesta,de a-l pierde pe viteazul rege,
A dus la slăbirea voastră,la divizarea ţării-n cinci
Păcatul, nu l-au plătit cei ce au dorit să îl renege,
Ci la-ţi plătit chiar voi poporul,făcandu-vă mai mici.
Asta au vrut romanii,ca Geto-Dacia-n cinci să se dezbine
La voi,ei jinduiau ca ursul la mierea din stupul de albine
Că Ţara,de argint şi aur era plină şi de roade-nbelşugată
Romanii deja stăpâneau popoarele din jurul ţării roată.
Degeaba,a ajuns ca rege ,vestitul Decebal,cel tare de oţel,
Degeaba a strâns oştire şi-a construit cetăţi din piatră,
Degeaba oştirea lui era puternică ,fidelă şi plină de zel,
Geto-Dacia nu mai era întreagă,stânca de granit fuse spartă.
Degeaba voi Dacii,cu Decebal în frunte ,în lupte cu romanii
Va-ţi războit ca leii ,din anul o sută unu la o sută şase,
Degeaba-ţi fost mereu victorioşi,în lupte cu duşmanii,
Acum invinşi,cu toţi aţi fost şi puşi în chinuri nemiloase.
Degeaba şi-n acest război, bătuva-ţi precum leii
Degeaba pân- acum, în victorii aţi savurat aroma,
Acuma ce mai sunteţi ,când v-au răpus mişeii ?
Simboluri doar,înscrise pe columna de la Roma!
A fost urmarea cea firească, a primului păcat
Blestemul lui Zamolxis şi-al lui Deceneu,
Duşmanii l-au ucis pe rege,voi nu la-ţi apărat
Săraci în ţară bogată ,bătuţi de Dumnezeu.
Păcatul,nu numai prin toat-averea aţi plătit,
Nu numai prin tezaurul,argintul şi aurul găsit
Şapte sute de care de aur şi dublu de argint,
Nu numai grânele,cirezi de vite şi turmele de oi
Nu numai că v-au luat şi tineretul la război
Nu numai că v-au lăsat flămânzi si goi
Nu numai că v-au bătut cu bice-n spate,
Dar v-au lipsit şi de onoare şi de libertate.
Şi -au ţinut-o tot aşa, până în anu,
Două sute şaptezeci şi unu.
Când romanii vă secase şi nu mai aveau ce lua
Când sărăcia ,tot mai mult şi greu vă apăsa.
Atunci,din Dacia,împăratul Aurelian a ordonat
Să plece armata,administraţia,bogaţii cu avere.
Precum am spus,au plecat şi ţara-n vraişte au lăsat,
Lăsându-vă pe voi poporul Dac,săraci şi fără de putere.
Turmă de oi rătăcite, fără de obor
Turmă de oi nepăzite fără de păstor,
Turmă de oi împrăştiată ,fără conducator
Turmă de oi risipită-n calea lupilor.
Haite de lupi,sau năpustit acum la voi
V-au sfâşiat cu dinţii,mai rău ca înainte.
Uşor de-nvins eraţi,pribegi,slăbiţi şi goi,
Păcatul î-l plătea-ţi, ca să luaţi aminte!
Si Doamne,câte popoare năvalitoare au fost,
Că nici nu le mai ştiu pe toate pe de rost
Germanii,* Sarmaţii,Hunii ,Gepizii,Slavii,Avarii
Bulgarii,Pecenegii,Cumanii,Turcii sau Tătarii.
Iară tu Geto-Dac, bogat,puternic şi viteaz,de neînvins precum erai,
Uniţi,tari ca stanca de granit sub rege,trăind împărăteşte ca în rai
Ajunseră-ţi acuma, în iad cu toţii ; osândiţi,săraci,sărmani,
Plătindu-vă păcatul şi blestemul ; plătind tributuri la duşmani.
Etapa II de retrezire,dar terminată-n păcat
Va-ţi retrezit din cel prim păcat, dar cam târziu
Din nou grumazul înjugat şi gura-n frâu,
Duşmanii toţi v-au apăsat ,la cazne v-au supus
Si cei din nord, din sud şi est şi cei de la apus.
Abia după doua secole,după ce-au plecat Romanii
Abia după două secole ,ce te-au călcat barbarii,
Abia acum,tu geto-dac răpus,te-ai retrezit din adormire,
Abia acum ,tu te-ai rugat la Cel De Sus spre mântuire.
A durat, o perioadă lungă de suferinţă în păcat
De durere a poporului întreg,de pocăinţă şi trezire,
Sub Sfinţi creştini, Andrei,Sava Getul,va-ţi creştinat,
In rugaciune spre Dumnezeu, să v- aducă mântuire.
Incet,încet ,din somnul cel de moarte,
Incet,încet,voi la viaţă va-ţi retrezit
Iar glasul vostru , de sfântă libertate,
Prin rugaciune spre Dumnzeu,fost-auzit.
*Notă : cu neamurile Germanice (Gepizii,Goţii, Vandalii) este o poveste,pe care o s-o desciem în următorul capitol de istorie. Este vorba, de unirea acestora cu Vlahii şi Dacii la alungarea Romanilor din Dacia.
Din agonie,căpeteniile voastre,sunat-au deşteptarea !
Pentru-a organiza cetatea ,la muncă şi-apărare,
In jurul acestor căpetenii făcuta-ţi adunarea
Luand-o de la capăt în simple forme de organizare.
Cu ducatele şi cnezatele aţi reînceput,
Cele ale lui Gelu ,Glad şi Menumerut
Si aţi continuat aşa,cu alte forme noi ,
Voevodatele lui Seneslau şi Litovoi.
Aţi reluat tot drumul dela capăt ,de jos spre sus mereu
In lupte cu barbarii,cu ungurii,slavii, turcii si tătarii,
Din nou pornita-ţi hotărâţi şi cu credină-n Dumnezeu
In lupte drepte cu duşmanii,la dezrobire şi-apărarea ţării.
De la primele organizări,ducate ,cnezate şi voevodate,
Urcata-ţi mai sus ,la ţărişoare,cum le-aţi zis în treapta doua
Iar mai apoi tot mai sus pe treapta trei la principate,
Ale Geto-Daciei străbune;Transilvania,Muntenia,Modova.
Va-ţi regăsit puterea,unindu-vă în piramidă
Punând în vârfuri pe cei mai buni conducatori.
Aţi reclădit cetatea-n zid cimentuit de căramidă
Punând în frunte-a voastră ,puternici domnitori.
Intâi ca domni pe Bogdan I în Moldova şi Maramureş,
Pe Basarabi şi Mircea Cel Bătrân în ţara Muntenească
Pe Iancu de Hunedoara-n voevodatul Transilvan
Si reunite în lupta cu duşmanul,la-ţi învins în iureş
Duşmani al vostrului pământ şi neam
Duşmani ai fraţilor din Ţara Românească.
Şi-apoi an de an,lupta română,cu balaurul se-ncinge,
În frunte-un Bogdan,un Iancu un Ţepeş sau Ştefan
Românul reunit în oaste ,pe balaur î-l învinge
La Giurgiu,Călugăreni,la Turnu,Vaslui sau Roman.
Mereu şi mereu în luptă; în lupta cea dreaptă,
Suind,suind libertatea, treaptă cu treaptă,
Oşteanul muntean,transilvan,moldovean
Mereu şi mereu,oriunde pătrunde-un duşman,
La Rovine,Războieni ,în Neamţ,la porţile Hotinului
Chilia,Cetatea Albă,Codrii Vlăsiei sau Cosminului.
În lupte continui cu oştiri de nu poţi ca să numeri
In lupte continui,pentru-a da jos jugul de pe umeri.
Geto-Dacul când cade, din nou se ridică
Oştirea păgână-i mulţime de nu poţi ca să numeri,
Sub buzdugane şi săbii ea cade ca iarba sub coasă
Turcul ce scapă ,fuge şi fuge-ngrozit de frică,
Romanul nu mai suportă jugul, că e la el acasă !
Românul se trezeşte din nou,jugul păgân nu-l mai îndură
Tu şti române să te arunci cu putere în lupta cea dură
Tu şti acuma,că forţa ta înzecită stă în unire !
Tu şti acuma,cum să scapi de bir şi de bice în spate
Că numai prin luptă înfrăţită,ajungi la libertate!
Tu i-ai văzut pe Mircea, pe Ştefan, cu Turci-n biruinţă , Sfinte biserici clădite de Mircea si Ştefan recunostinţă.
Văzut-ai tu succesul lor,viteaz cu ajutor venit de sus,
De la Dumnezeu tatăl,Duhul Sfânt şi-al Domnului Iisus
In 1594 în frunte cu Mihai Viteazul ai pornit la luptă
Cu gândul la puterea şi bogăţia ce-o aveai
Când sub Burebista ,ţara întreagă era unită,
Când bogat şi tare ca stânca de granit erai.
Aţi văzut că uniţi,având în frunte pe Mihai,
V-a fost uşor să-i înfrânge-ţi pe duşmani,
Pe Turci la Hârşova,dincolo de Dunare –n Balcani
Va-ţi reunit la 1600 din nou în sărbătoare,bătuta-ţi toba,
Reunita-ţi cele 3 surori,Transilvania,Muntenia,Moldova.
Acuma tu române,şti că unirea asta a fost scurtă
Ca un vis a fost, unirea din nou a fost ruptă.
Au fost prea mulţi duşmani,ce nu vă vroiau uniţi,
In jug nu vă mai puteau pune ,de eraţi umiliţi
Devenea-ţi puternici, pădure tare de stejar.
In lupta cea de foc,ia-ţi fi-nvins şi puşi pe jar,
Devenea-ţi stejari în falnică pădure,
Iar bogaţia nu puteau să v-o mai fure.
Si-aşa,în 1601 noaptea de august nouă
Timp frumos,fară să ningă,fără să plouă,
Când eraţi în tabără pe Câmpia Turzii
Duşmanul a pătruns în cortul lui Mihai şi l-au ucis
Voi cu toţii va-ţi culcat şi na-ţi auzit ca surzii
N-aţi văzut, n-aţi auzit,pe Mihai când vi l-au ucis.
Si-aşa aţi săvârşit al doilea păcat,
Pe domnitorul Mihai Viteazul,nu l-aţi apărat!
Aşa croitu-va-ţi din nou o crudă soartă
Din nou săraci şi goi în ţara ta bogată
Din nou la jug,părinţi,fii,soră şi frate
In umilinţă ,flămânzi,lipsiţi de libertate.
Te-ntreb romane,când vei învăţa unirea?
Porunca Lui Iisus,forţa cea mare care-i iubirea
Iubirea spre Tatăl nostru ,credinţa Dumnezeului
Iubirea de părinţi,de fii şi iubirea aproapelui?
Iubirea pământului tău,iubirea de ţară,
Iubirea poporului tău,mai mult ca pe tine
Iubirea socială,de tată,de neam şi iară şi iară,
Iubirea-n cetate,un tot,ca-n stupul de-albine,
Iubirea faţă de regele tău, mai mult ca pe tine.
A III- a etapă de retrezire
La –nceput de secol 19 va-ţi retrezit a treia oară,
Sunata-ţi clopotul şi cornul şi buciumul în ţară.
Pornita-ţi la luptă cu duşmanul din ţară şi de-afară
Având în frunte viteji,precum un Iancu de Hunedoara
Comandanţi de oştire,precum un Tudor Vladimirescu
Revoluţionari,precum mai apoi un Nicolae Bălcescu
Ca din pământ,sau ca din ceruri de furtună
Cărturarii, Paşoptiştii, din goarnele lor sună,
Românul se trezeşte,se ridică şi-n luptă se adună.
Lupta se-ncinge,duşmanul se-nfurie,atacă din orice unghi
Duşmanul se-nfurie,că vede românul ridicat din genunchi.
Vin cărturarii vostri,plecaţi la studii în ţări peste hotare
Indeamnă românul s-arunce jugul,să se ridice-n picioare,
Vin cărturarii,Ghica,Laurian,Vârnav, fraţii Golescu
Cezar Boliac, Nicolae Cretzulescu, Nicolae Bălcescu
Ion Heliade Radulescu,Vasile Alecsandri,Dimitrie Bolintineanu
Costache Negri,C.A.Rosetti, Gheorghe Magheru, fraţii Brătianu
Toţi cărturarii laolaltă,ca fraţii; şi alţii şi alţii.
Din somnul de veacuri,cărturarii, te-a deşteptat,
Secretul puterii tale de dezrobire te-a reînvăţat,
Secretul care vine din acţiunea voastră de iubire,
Cu fraţii tăi de-un neam, să lupţi pentru unire.
Uniţi şi tari, ca stânca de granit,precum erai
Puternici,în ţara ta bogată,sfinţită ca de rai
Uniţi precum aţi fost sub Burebista, al vostru rege
Ca fraţi de- n neam şi-o limbă, a voastră sfântă lege !
Lupta se-ncinge,duşmanul se-nfurie,atacă din orice unghi
Duşmanul se-nfurie că vede românul ridicat din genunchi.
Românul se-nfurie,că nu mai suportă grumazul în jug,
Se-aruncă în luptă,zdrobeşte duşmanul,din ţară-l alung.
Lupta iar se-ncinge, cerul s-aprinde în trăznet şi fulger,
Românul se-nchină şi-n luptă-i susţinut,fiecare de înger
Văzduhul priveşte,sfinţeşte lupta,în vânt de dreptate tăcută
Românul ştie că prin luptă-şi recâştigă libertatea pierdută.
Cerul s-aprinde,scapără-n tunet şi-n fulger spre pământ
La luptă să se ridice,toţi cei vii şi toţi cei din mormânt
In lupta se-avantă cu toţii,oşteni,voevozi,domnitori si regi
Poporul ,Muntenia,Transilvania,Moldova,din nou să fie-ntregi!
Se-avântă domnitorii toţi,Iancu,Vlad Ţepeş,Cantemir,Bogdanii,
Mircea Cel Bătrân,Alexandru Cel Bun,Vasile Lupu, Basarabii,
Dimitrie Cantemir,Ştefan Cel Mare, Constantin Brâncoveanul
Întregească a treia oară,ţara lui Burebista şi-a lui Mihai Viteazul.
Din nou cărturarii,făcut-au plan de biruinţă,
Analizând păcatele trecute şi marea neputinţă,
Sămânţa de păcat ce creşte în necredinţă,
Sămînţa cea de ură,invidie,dorinţa de avere,
Sămânţa care duce la mânie,dorinţă de putere,
Sămânţa de-a ucide,a atâtor profitori zebzegi,
Păcatul de-a ucide a atâtor domnitori şi regi.
Din nou paşptiştii,făcut-au planul lor de biruinţă
Să stăm alături de ţări prietene,în pace şi credinţă.
Analizând greşelile trecute,învăţăminte ei au tras:
Să alegem căpeteniile statului cu mare chibzuinţă,
Să făurim reunirea ţării destrămate pas cu pas.
Iubirea de familie,omenia,mereu s-avem aminte,
Şi-n tot ce facem, s-avem pe Dumnezeu nainte !
S-alegi domnitor sau rege,de nobilă măsură,
Spre care nu ţintească, invidie,mânie şi nici ură,
Să nu alegi domnitor sau rege din partea locului
Cum scrie-n lege;că cel de loc,nu e profet în ţara lui.
Aşa au gândit paşoptiştii,aşa au gândit cărturarii
Ne-ntoarcem la tradiţii, să găsim şi-aducem rege
Un rege din altă ţară, ură şi crimă,în veci să nu mai fie
Între veri şi fraţi, fii şi taţi,în lupta de putere la domnie.
Din nou vin paşoptiştii ,fii ai lui Ghica,Laurian,fraţii Golescu
Vârnav, Boliac, Nicolae Cretzulescu, Nicolae Bălcescu
Ion Heliade Radulescu,Vasile Alecsandri, Bolintinenii Costache Negri,C.A.Rosetti, Gheorghe Magheru,Brătienii
Politicienii, liberalii, ţărăniştii, munteni, moldoveni,ardeleni
Toţi cărturarii, uniţi ca fraţii, împletiţi în aceiaşi şuviţă
Găsească un rege, un rege de neam, un rege de spiţă.
Ei paşoptiştii politicieni în afară de ţară-au plecat,
Să găsească afară un domnitor, un domn lăudat.
Dar negăsind un domn, toţi cei chemaţi,au refuzat.
Că ce erau să vină,de ce să vină ? să vină la nimic ?
O ţară spartă-n trei, la trei imperii,ce le plătea tribut ?
Muntenia şi Moldova tributare la imperiul turcilor
Iar Transilvania subjugată imperiului austriacilor,
Ei prinţi din marile puteri, nepot sau fiu de rege puternic,
Erau să vină aici în Vlahia,la ce ? Că ţară nu era .Era nimic.
Nici oraşe,nici judeţe, nici comune cu sate administrate,
Nici drumuri aşezate,nici poduri peste ape şi nici căi ferate.
Ceva era; era şi bogăţie, dar multă,prea multă iobăgie.
Erau, câmpii mănoase, şi dealuri multe înstrugurite
Erau munţi şi munţi, cu poene însorite şi păduri nesfârşite
Dar în schimb,infrastructură nimic, poporul în iobăgie,
Şi atunci, ce-i prinţi de mari familii regale refuzau să vie.
Dar cei fruntaşi politicieni,ţărănişti şi liberali naţionali
Cei revoluţionari din o mie opt sute patruzei şi opt
Au rămas fideli planului lor, cu jurământ de ei făcut
N-au disperat, n-au renunţat ci doar au amânat
Aşa încât, acei oameni politici,destoinici şi de soi
Au trecut pentru-nceput la un alt plan,la planul doi.
Au prevăzut,cu-a lor diplomaţie şi chiar aşa au şi făcut,
Să pună la cele două principate,Muntenia, Moldova
Acelaş domnitor,pe Unionistul Alexandru Ioan Cuza
Fentând astfel regulile marilor puteri,Turcia şi Austria
Iar Adunările Ad-hoc din cele două principate,aşa au hotărât
Scurtez istoria şi vă spun în rezumat:La origini a stat planul revoluţionarilor-cărturari din 1848,de a aduce un domnitor-rege străin. Revoluţia deşi înfrântă, aceştia nu au încetat acţiunea, mai întâi o unire a celor două principate, Moldova şi Vlahia (Ţara românească) adică Unirea Mică, apoi lupta să continuie pentru Unirea Cea Mare, prin readucerea la Patria Mumă a regelui Burebista şi a treia regiune Transilvania.
Unirea Cea Mică sa realizat astfel:
· Au fost înfiinţate, în ţară şi străinătate,organizaţii naţionale, publicaţii în reviste şi jurnale, ample articole privitoare la originea poporului şi a teritoriului românesc,precum şi prevederi de acţiuni pentru săvârşirea celor două uniri (Unirea Cea Mică şi Unirea Cea Mare )
· În Adunările Ad-hoc din 28 Septembrie 1857 din Moldova şi 30 Septembrie 1857 din Valahia cu rezoluţia comună din 7 – 9 Octombrie 1857 se hotăreşte :
1.- Respectarea autonomiei şi drepturilor Principatelor Moldova şi Valahia,
2.- Unirea Principatelor sub denumirea de România,
3.- Aducerea unui prinţ străin, cu moştenire la tron, dintr-o dinastie domnitoare în Europa
4.- Neutralitatea pământului Principatelor
5.- Puterea legiuitoare, prin Adunările Obşteşti.
Aceste ţinte au constituit ţelul revoluţionarilor cărturari, dela 1848 şi niciodată, iată cele cinci puncte din rezoluţia din 1857 nu încetau a fi ţelul politicienilor în atragerea maselor populare la Unire.
· Negăsindu-se un prinţ străin pentru domnie, s-a adoptat diplomaţia alegerii Domnitorului Alexandru Ioan Cuza la Adunările Ad-hoc din 5 Ianuarie 1859 la Iaşi în Moldova şi 24 Ianuarie 1859 în Bucureşti. Acţiunea nu s-a făcut simplu, nici pe plan intern, datorită unor amatori de putere şi nici pe plan extern, neconvenind marilor puteri Turcia şi Austria.
· Trecem peste multe alte evenimente istorice, pentru a ajunge la o extraordinară înfăptuire, aducerea la domnie prin I.C.Brătianu ( ce a văndut o moşie a familiei scopului propus ) a lui Carol I (cel de al doilea fiu al Regelui Prusiei ) ca domnitor şi rege între anii 1866 şi 1914 despre care istoria română scrie :
1.- Carol I a domnit 48 de ani, cea mai lungă domnie şi cu cele mai mari înfăptuiri :
1.1- A cucerit Independenţa, scoţând Principatele Române de sub jugul Otoman, în războiul Ruso-Turc de la Plevna din anul 1877. La început, Carol ce pregătise armata pentru momentul ce urma să vină, nu a fost acceptat de ţarul Rusiei. De ce ? Nu cumva miza acestui război, departe de Rusia, la Plevna peste Dunăre în Bulgaria stăpânită deja de turci. Deci miza războiului nu era ca ruşi să pună mâna pe Principate ? Norocul lui Carol şi-al Românilor a fost că ruşii au pierdut luptele,în prima etapă situaţie în care Tarul a apelat de urgenţă la Carol,care a cceptat, numai cu condiţia de a fi el comandant,atât al armatei ruse cât şi a celei romăne. Astfel, Carol a învins pe turci, iar noi românii,ne-am căpătat Independenţa.
1.2- Apoi Carol I , alături de Regina Elisabeta, în cei 48 ani de donie au pus bazele dezvoltării economice ale României Mici prin infrastructuri naţionale, mii de Km. de căi ferate, drumuri, poduri, edilitare, instituţii de învăţământ, sanitare, administrative, economice etc. la nivelul ţărilor europene
2.- A urmat a doua perioadă fericită pentru români, prin urmarea la tron a regelui Ferdinand,alăruri de extraordinara Regină Maria care în perioada de domnie 1914 -1927 a săvârşit fapte de un eroism extraordinar :
2.1.- Alături de puterile Antantei ( Franţa, Rusia şi Anglia) a cătigat primul război mondial,(1916 - 1918) împotriva Puterilor Centrale (Germania şi Austro-Ungaria ) şi odată cu asta alipirea Transilvaniei la patria mumă din timpul străbunulu Burebista. Acest moment istoric, trebuie înţeles de compatrioţi, ca cel mai preţios din lunga perioadă de la 106 ( cănd Decebal a pierdut eăzboiul cu romanii, până la Ferdinand I ,an 1918, când Transilvania, aproape două milenii ne-a fost furată.
2.2.- Ce a urmat în România, după 1918 ? Ceva de nedescris, ce trepte a urcat naţiunea română, pe toate direcţiile, sociale, economice, culzurale,învăţământ, sănătate, în toate, în toate direcţiile. Voiu spune doar că în 1938, an de vârf în economia europeană, România era aşa de bogată ( în agricultură, i se zicea grânarul Europei sau ,,aurul galben ‘’ apoi pădurile ,,aurul verde ‘’, apoi produsele petrolifere ,,aurul negru ‘’- Nu se poate povesti, valoarea monedei româneşti ,,Leul ‘’ bătea ,,Francul ‘’ francez. Am trăit acele vremi şi nu le pot povesti, Românul puternic, ţara întreagă, ţara avea rege, precum puterea stupului de albine când are regină.
Fiule , acesta este cel de al treilea moment istoric,ce ziceam la-nceput, că tare mi-a plăcut, fapte din istoria voastră română.
3. Se impune acum o precizare ; în anul 1938, nu mai era rege Ferrdinand I, era Carol II-lea. Carol II–lea are o istorie controversată, cu părţi de succes referitor la ţară şi de fapte individuale, particulere, pe care mă abţin a le comenta, de cât că după anul 1938-40 domnia lui Carol II-lea a alternat cu cea a fiului său Milai. Mihai I a fost regele României, până în anul 1947 când Regele Mihai este obligat să abdice,urmare regimulu comunist instaurat în România de Uniunea Sovietică.
Aici se termină subiectul prezentei mele istorisiri,al vostrului din vecii vecilor pământ, restul deja şti.
Ştiu Iubitul meu pământ românesc,eu Pamfil Furtună ştiu că tu eşti al poporului român, şi că dela Burebita-l moştenesc. Eu ştiu, că a urmat o altă decădere, că au urmat alte şi alte păcate, cele de o jumătate de veac de comunism, de dictatură şi de nelibertate a poporului, până la revoluţia din anul 1989.Acum suntem în an 2013. Despre aceste două etape,cea comunistă şi cea de după 1989,o ştiţi şi n-o descriu.
Acum, după epopeea istorică şi după cum am promis, urmează o descriere mai detaliată.în capitolul Perioade şi momente cheie ale poporului şi pământului strămoşesc,de la Burebista la Mihai I.
