Momente istorice ale romanilor

PERIOADE  ŞI  MOMENTE  ISTORICE  CHEIE    ALE   POPORULUI  ROMÂN  ŞI  ALE  PĂMÂNTULUI   STRĂMOŞESC- DE  LA  BUREBISTA  LA  MIHAI  I

§ - CAPITOLUL  I- PRECIZĂRI  INTRODUCTIVE

,,Fiecare naţiune-popor, are un singur moment de origine,la care se raportează şi altele dinamice,cheie,pe care guvernanţii trebuie să ştie a le lua la timpul oportun, şi a nu le lăsa să treacă precum trenul prin gară, pentrucă acele momente, nu se mai întorc’’

Prima precizare :

Majoritatea scrierilor Istoriei Românilor, până în prezent, nu ţin seama de originea neamului nostru,  denaturând-o prin atribuire Romanilor.

Constat acest fapt prin numeroase scormoniri ale  rădăcinii neamului,deşi profesiunea mea nu este cea de istoric ; dar ca român  sunt obligat să-mi scormonesc, rădăcinile, cele ale  strămoşilor.       

Iar afirmaţia,precum că noi românii suntem plămădiţi din aluatul Romano-Dac, o consider  neadevăr, pentrucă graiul latin, îl moştenim de la strămoşii traco-geto-daci şi nu de la romani, doar într-o scurtă perioadă istorică de 169 ani de cucerire şi abuzare crudă asupra poporului şi a bogăţiei solului şi subsolului  naţional ;iar alte popoare stăpânite cu mult mai multe sute de ani de către  romani , şi-au păstrat şi ele limba proprie. Deci aşa cum şi celelalte popoare, şi-au păstrat limba, aşa şi noi, români ne-am păstrat limba străbună,

Sunt convins că chiar dacă înscrisurile istorice sunt unele pierdute şi poate altele distruse ; prin noile mijloace ale paleogeneticii, ale geologiei, ale toponimiei,etc. noi românii, ne vom recunoaşte adevărata istorie ; şi constat deja cu bucurie, multe acţiuni din prezent în acest sens,şi nu numai atât, numeroase scrieri ale altor neamuri, latine sau chiar germanice, confirmă obârşiile lor din zonele traco-geto-dace.

Pe de altă parte, să nu excludem numeroase influenţe ale limbii, nu numai dela romani,ci şi de la alte neamuri cu care,străbunii şi părinţii noştri au trăit alături, pe pământul nostru sfânt, dar să reţinem, rădăcina limbii române,(traco-geto-dacă) a rămas aceiaşi.

  Istoria unui popor, nu poate fi nici minimizată ,nici concepută simplist, ci doar printr-o imagine tridentă ,              1) naţiunea,adică patria,adică coroana spirituală a  poporului ce are-n vârful structurii piramidei statal - organizatorice un bravisim sistem conducător );

2) limba cea vorbită.cu originea ei şi

3) geografia pământului moştenit; acestea-s braţele arborelui din care se desprinde coroana.

Observaţie : coroana spirituală include legături supreme cu Divinitatea; deaceia, în raport de evoluţia istorică (inainte de creştinism), marele conducător,era şi zeu, sau avea zeul aproape.

Deasemeni coroana spirituală cuprinde gradul de civilizaţie, cultură, tradiţiii, obiceiuri sociale caracteristice neamului,etc.ce rezultă dintr-o ecuaţie enorm de complexă în raport de nivelul de cunoaştere asupra a toate domeniile vieţii umane,şi în raport cu pasul vremii asupra misterelor divine,în parte explicate prin evoluţia ştiinţelor.

 A doua precizare : câteva caracteristici-atribute asupra noţiunilor

,,naţie’’ ; ,, naţiune’’ ,,patrie’’ ,,popor’’  ,,pământul moştenit’’

1-                Naţie = populaţie de aceiaşi etnie,având teritoriul propriu moştenit, vorbind aceiaşi limbă, credinţe divine şi obiceiuri de tradiţie specifice, grad de cultură, ordine civică,etc.

2-                Naţiune = unitate umană organizată statal, trăind pe acelaş teritoriu, având o  populaţie majoritară şi teritoriul statal moştenit împreună cu limba vorbită, dela străbuni.

3-                Popor = totalitatea unei populaţii de etnie majoritară,organizată statal prin legi şi norme naţionale scrise şi cutume nescrise, aşezată  pe teritoriul moştenit de la străbuni, trăind împreună cu populaţii minoritare,care se supun legilor/normelor naţionale, şi drept urmare, îmbrăţişîndu-i cu afecţiune pe minoritari ca pe fraţi sociali

4-                Patrie = aluatul spiritual de afecţiune plămădit din toate cele trei din-ainte, naţie, naţiune, popor,trăitor pe pământul sfânt moştenit dela străbuni, stare de spirit,cuprinsă în sintagma ,,patria mumă’’ 

5-                Pământul moştenit = geografia teritoriului pe care au trăit străbunicii noştri traco.geto-daci, sfinţit de Divinitate, pentrucă fiind poziţionat la jumătatea distanţei dintre ecuator şi polul boreal , la intersectarea paralelei 45º şi a meridianului 25º oferă o climă temperată, deosebită agriculturii şi vieţii în general ; vezi  fig. I.1  poziţionarea pământului românesc pe planetă.

Aşa încât, energia solară zilnică în raport cu întunericul nopţilor, oferă cele mai eficiente condiţii de viaţă, de muncă , de recreiere atât în anotimpul verii,cât şi în celorlalte anotimpuri. Iernile, în decembrie, lumina zilei oferă condiţii de lucru cel puţin de 8 ore, iar verile se prelungesc la 15,5 ore lumină (luna Iunie )

Şi nu numai atât, calitatea solului oferă cele mai bune condiţii agriculturii iar subsolul oferă numeroase bogăţii : aur, argint. cupru, aluminiu,fier, petrol, cărbuni, etc.etc

Cum se văd  acele perioade şi momente  din istoria României incepand din antichitate ?  Le voi  schiţa mai jos, în rezumat, subliniind mai   întâi măreţia celui rege zeu get, Burebista. În prescurtarea vorbirii populare Bu-zeu,înseamnă  Burebista Zeu, de unde derivă şi denumirea topominică,a oraşului,a judeţului şi a râului Buzău  . (până acum cca. un secol,acestea erau   denumite, vorbite şi scrise Buzeu şi nu Buzău. (vedeţi hărţile şi scrierile vechi)

Consider,că aceasta-i o mare eroare,nu numai pentru oraşul,judeţul şi Râul Buzău ci a Naşiunii, pentrucă Patria Română-şi are originea în Patria lui Burebista.

§- CAPITOLUL II- PERIOADE  ŞI  MOMENTE  CHEIE.   ALE  ISTORIEI  ROMÂNILOR.

  &-II-1.PERIOADA DE REFERINŢĂ  A  NAŢIUNII    R O M Â N E,  sau    TIMPUL REGELUI ZEU BUREBISTA (anii 82-44 î H);  a cărei măreţie este aceia de a fi înfăptuit, uniunea statală ale celor trei neamuri şi teritorii, Trace (Trache ),Gete (Vlahe) şi Dace  (Dahe),într-un singur stat, organizat   administrativ şi militar, act necesar în acea vreme, datorită presiunii unor alte neamuri europene sau ale asiei

 Apoi   că acei regi,din fruntea ţării erau şi zei; îi numesc doar  pe Zamolxis, Burebista şi Deceneu.

&-II-2.-NEAMUL     Strămoşii românilor din acele vremi,în raport de teritoriul lor pe care-l ocupau, erau trei ramuri de acelaş neam -latin :

2.1- Tracii,(Trahii ) la sud de dunăre şi Marea Neagră,-vezi fig. 2

2,2- Geţii (Vlahii) la nord de Dunăre, până la arcul munţilor Carpaţi, vezi fig. 2

2.3- Dacii ( Dahii) la nord de Dunăre, în zona arcului munţilor Carpaţi  spre vest ,până în câmpiile Panoniei-vezi fig.2

Observaţie : în limba populară, nu exista pronuncţii de forma ,,ci’’; ,,ţi’’etc ;se folosea forma ,,hi’’( Gherghino,aştept să hi pe la mine. Ghine bre , o să hin.) De aici,şi  o  confuzie între neamul Goţilor (neam germano celtic ) şi al Geţilor de neam latin)-de care nu ne ocupăm acum aici

Religia ? Caracteristic Zamolxiană ;în parte,o regăsim şi azi-ieri în obiceiuri la nunţi, la hore la şezători şi clăci în bocete ,la priveghiuri, pomeni,parastase, în sărbătorile de Crăciun, etc. unele datini preluate de Creştinism)

                                                                         

&-II-3-Teritoriul Regelui-zeu Buerebista    Pe harţile vechi, teritoriul numit TRACIA se intindea,la sud de Istru ( Dunărea ) de la Dardanele   ( Dardanii o ramura a Tracilor ) pe unele locuri până la Marea Adriatică, spre Mediterana, până la  zona Macedoniei, la Vest  zona  Panoniei, la Nord zona Bucovinei, iar la Est  până-n  Crimeia.     

      O hartă a răspândirii teritoriale a triburilor traco-geto-dace vedem în fig.II- 1( din cartea Noi Tracii a  I.C.Drăgan )

Burebista, rege.zeu, între anii 82 şi 44 îH de origine getică,zona Buzăului ( Până în sec. 19-20 denumirea era Buzeu iar popular însemna Burebista zeu )precum şi Zamolxis, figură legendară a istoriei antice a înfăptuit unirea celor trei neamuri de aceiaşi limbă (latină populară veche)  de pe teritoriile din fig.II-3. 2  

Teritorial, din fig.II.3. 2 se observă că Burebista a reuşit să administzreze statal, doar o parte din teritoriile traco-geto-dace, anume cel apărat natural de Dunăre,,parţial de Marea Neagră, zona Nistrului şi zona Tisei                                                             

Bărbat de stat, de o deosebită măreţie naţională, a observat presiunea unor mari puteri expansioniste, atât europene, dar şi asiatice, şi în ceasul al 12-lea a reunit cele trei neamuri surori, Dacii,Geţii(Vlahii) şi Tracii, atât cât au mai rămas, într-un singur stat naţional. Se observă din fig.II.3.2 că o mare parte din Traci, erau deja înghiţiţi de Imperiul Roman, apoi de alte neamuri slave sau ale greciei. 

FigII-3.1Răspăndirea triburilor traco.geto- dace

Teritoriul statal Traco-Geto–Dacic stăpânit şi administrat de marele rege-zeu Burebista, era ca în fig.II.3.2 ,mai detaliat vezi harta Fig. II.3.3 Dacia înainte de cucerirea romană după Const.C.Giurescu,Dinu C.giurescu. Aici este interesant să citim numirile diferitelor organizări teritoriale :GEŢII,SCORDISCII, TRIBALII, MOESII, CROGVYZII, ALDENSII, ALGOGENSII, SUCII, PIEPHIGII, PIEGEŢII, POTULATENSII, SIENSII, NAPEII, CAUCOENSII, TENSII, BURDAVENSII, SALDENSII,  BURIDAVENSII, CAUCOENSII, TENSII, BRITOLAGII, HARPII, CARPODACII,SACII, BIEFII, APULII, AGATÂRŞII, NAPEII, RATACENSII, ANSAMENSII, PREDAVENSII, TEURISCII,OISTOBOCII, TYRAGEŢII, SARGAŢII, TEURISCII

O menţiune : denumirile grupărilor de populaţii, de la sudul Dunării,, Scordiscii,Tribalii,Moesii,Crobizii,precum şi altele necuprinse în hartă,dealungul Dunării,din munţii Haemusului, Marea Neagră, Bizanţ şi frontiera Macedoniei şi altele  erau formaţiuni de origine Tracă, deja pierdute, iar regele Burebista,tot mai încerca să le alipească patriei neamului.; pe toate celelalte le-a cuprins în statul său unitar. Aceste denumiri de grupări umano-teritoriale, ne lasă posibilitatea de a înţelege modul de organizare socială a vremii regelui Burebista.

Toate popoarele din afara limitelor teritoriale ale regelui Burebista, erau deja stăpânite de imperiul Roman,statul lui Burebista, a fost supus unei presiuni uriaşe, dar făcănd faţă de  regulă. Romanii plăteau tribut, nu numai regelui Burebista, dar şi regelui dac Decebal, pentru a avea linişte în teritoriile ocupate.

&-II-4-FORŢA ADMINISTRATIV-ECONOMICĂ ŞI MILITARĂ, a statului traco-geto(vlaho)-dac al regelui Burebista-zeu

1.-Pământul, aparţinea regelui,şi dat spre lucru,fie în folosinţă obştească unor grupuri de oameni,fie unor bogătaşi, în schimburi de dijme, sau de participare la război,în cazuri extreme, fie în bani. În timpul lui Burebista,exista monedă proprie, de regulă din aur, argint. sau bronz.

2.- Cultura religioasă, era Zamolxiană. Credinţa era că Traco-Geto.Dacii, nu mor, ci merg în final la zeul Zamolxis, deaceia erau curajoşi şi victorioşi în războaie.

3.- Pământul era aşa de roditor, încât inpunea puţină muncă; iar animalele domesticite (ovine,bovine,cabaline, păsări etc ) erau fără număr. Pădurile, erau pline de albine. De aici zicala ,,bobăţie, curge lapte şi miere’’

4.- Zăcămintele de metale, cupru, fier, erau aproape de nivelul solului, uşor de exploatat, de topit şi prelucrat ; aurul şi argintul, puteau fi extrase şi direct,fie din minereuri,fie din nisipul unor izvoare..

5.- Strategia militară a lui Burebista era defensivă, ţara era bogată şi doar trebuia apărată. Deaceia, în zonele de bună observaţie sau traseie obligatorii de trecere ale atacatorilor, Burebista executa cetăţi de apărare. Acestea erau împrejmuite cu ziduri groase de 4-6 m. construite din piatră şi sau pământ, mărginite cu valuri de pământ,cu lacuri lungi de apă (5-10 m. lăţime) Suprafaţa încercuită de ziduri era de 1,5-4 ha. în interior,clădiri parter sau cu etaj pentru armată  În jurul cetăţilor se constituiau localităţi, numite ,,dave’’ cu populaţii mai numeroase.

6.- Istoricii precizează că în timp de necesitate, Burebista dispunea  de o oaste de cca. 200.000 de ostaşi. Aproximând, dacă avem în vedere un ostaş la cca. 10 locuitori,excluzând bătrânii, copiii şi femeile, numărul total al populaţiei era de cca.1,5- 2 milioane de locuitori, un număr mare pentru acele vremi.

Deasemeni aproximâd dimensiunea unui teritoriu de formă circulară cu diametrul de cca. 650 Km. rezultă o suprafaţă de cca.330.000 Km.p. precum şi o densitate medie de cca.5-6 locuitori pe kmp.deci o densitate foarte mică, iar teritoriul, nu uşor de apărat.

7-Omul , era un cetăţean disciplinat,în raport de relaţiile cetăţeneşti, sau de normele statale. De exemplu, cultura de vii şi prepararea vinului, era interzisă şi respectată. Deci, teritoriile traco-daco-gete, erau bogaţe şi râvnite de alte popoare, după cum vom vedea. Nu întâmplător, unii istorici antici definea zona ca      ,, Dacia felx – Dacia fericită.’’

Dar, să nu ne închipuim că poporul celor trei neamuri surori traco-geto-dacică unită într-un singur stat, era doar o unire a unor triburi,fără o oarecare cultură,fără cunoştinţe de agricultură sau de industrie metalugică   Agricultura, pomiicultura, zootehnia, metalurgia, etc. erau deja elemente economico-sociale în preocuparea populaţiilor traco-geto-dace. Din toate regiunile acestor neamuri surori, arheologia,ne arată zi de zi,obiecte din acele vremi,obiecte; nu numai de ordin cultural-artistic- precum statuete şi vase ceramice din lut sau lut ars, din piatră, din bronz, argint sau aur, deasemenea de scule, ci  şi arme de luptă etc.

Dau câteva exemple: unul,, tezaurul de la Pietroasa- Buzău, descoperit prin săpături întâmplătoare în anul 1837 de doi ţărani, Ion Lemnaru şi Stan Avram,care au găsit nepreţuita comoară,apoi  distrusă parţial pentru a putea fi vândută,apoi a fost  recuperată parţial de Stat şi dusă în Rusia prietenă pentru a fi apărată, în timpul primului război mondial;apoi doar o mică parte recuperată şi ceiace mai deţinem este expusă la Nuzeul Naţional de Artă din Bucureşti. Vedem câteva imagini de asemenea opere de artă şi totodată de cultură religioasă,în figurile ce urmează,preluate din cartea Dacia Preistorică a marelui istoric N.Densuşeanu, pentru a aprecia atât nivelul cultural,dar şi economic,cât şi militar din timpul marelui rege şi a altora din-aintea sa,.

In fig. II.4-1 Statuetă din bronz 12 x 15 cm. reprezentând pe zeiţa primordială Mama Mare-Gaia- încălecată pe un leu, având alături pe tânărul Caloian- statuetă găsită la Năieni, lângă Pietroasa-Buzău.

În fig. II.4.2-vedem statueta de aur reprezentând pe zeiţa

primordială Gaia,tronând în mijlocul paterei de la Pietroasele. Să ne aducem aminte; la ţară, în timp de supărare pe cineva, i se spunea : ,,Luate-ar Gaia’’(Astăzi auzim vorbe mult mai urâte )

Fig. II-4-1                                                Fig. II-4-2

În figura II.4.3 vedem un fragment  din patera de la Pietroasele, reprezentând pe zeul Apollo (zeul luminii ) şi lângă zeu, regele  Ianus al  ante-geţilor

  Fig.II-4.4- Coif militar găsit                 Fig.II-4.5-Scut de luptă

 la Coţofeneşti

&-II.-5- FINALUL  PERIOADEI  REGELUI BUREBISTA

Mai înainte de a încheia perioada regelui Burebista-zeu anii 82-44 îH   amintim :

1-.După înfăptuirea uniunii celor cinci zone geografice traco-geto-dace, azi numite Dobrogea,Ţara Romănească (Vlahia, Muntenia ) Transilvania ; Moldova şi Basarabia, regele Burebista, de origine Get din zona Buzeului, şi-a mutat reşedinţa în zona Orăştie (zona de oraş  capitală,de unde se trage şi numele Orăştie). Altă localitate, numită şi azi Buziaş situată între Lugoj şi Timişoara, se spune că  poartă numele fiului lui Burebista zeu: Buziaş, fiul lui Buzeu, ce  avea aici reşedinţa o oaste şi o cetate strategică.

    2- În perioada regelui-zeu Buerebista, Romanii cuceriseră toate teritoriile vecine,iar în sud ocupase teritoriile, până la Dunăre.  Din când în când, atât Burebista, cât mai tărziu şi Decebal treceuau Dunărea, ameninţând trupele romane.

 Observaţie : unele istorii, explică aceste invazii peste Dunăre, cu

scopul  de a prăda pe Traci, ceiace este neadevăr.Scopul era acela de a ţine-n şah pe Romani.

3.-În anul 44 î H , Buerebista, a fost ucis şi ţara a fost divizată in cele  cinci zone.  A rămas bine organizată doar zona intracarpatică (Dacia ) condusă între anii 87 şi 106 d.H de marele Decebal. denumirea-i exprima ,, învingătorul’’ În adevăr Decebal a înfrânt de câteva ori oştile romane în urma cărora romanii au plătit un tribut. Motivaţia pentru romani de a plăti tribut atât lui Decebal,cât şi lui Burebista era şi de a ţine la distanţă pericolul atacării neamurilor germanice.sau altori invadatori. 

4.- Ulterior înfrăngerii Daciei de către Imperiul roman, împăratul Aurelian a afirmat că împăratul Traian a comis o mare eroare  strategică; pentru Imperiul Romani ; soluţia strategică era de a menţine o alianţă cu Daco-Geţia,singura putere militară capabilă a ţine stavilă presiunii năvălirii şi migraţiei popoarelor asiatice ce a urmat,ca dezastru.

5.- Atât perioada anterioară ( când cele trei neamuri Traco-Geto-Dace) nu erau ameninţate, cât şi perioada regelui zeu Burebista (unificator şi întemeietor al primului stat naţional) , a reprezentat perioada fericită ,, lapte şi miere’’ a străbunilor noştri.

Această perioadă este, perioada de referinţă a Istoriei neamului, a poporului român, perioada la care , de fiecare dată trebuie să ne raportăm. Cei ce cu ironie spun,, ne întoarcem la Burebista’’ nu cunosc importanţa,,perioadei neamului nostru de referinţă’’

Închei acest capitol ce următoarea odă-imn :

Bu-zeu, Buzeu, regele meu,      

 Ce ai altoit în marea ta grădină

 Trei fraţi giganţi,ntr-o singură tulpină                  

 De-acelaş neam,cu-aceiaşi rădăcină.                        

 Buzeu,Buzeu regele meu  zeu                         

 Ne-ai dat pământul cu-mprumut                      

 Pământul tău de Traco-Geto-Daci                       

Să stăpânim, acest sfânt pământ                                  

 Al părinţilor şi străbunilor noştri toţi                                   

 Şi-apoi să-l dăm napoi la strănepoţi

&-II.6- CÂTEVA  ELEMENTE DE ISTORIE ANTICĂ, ALE TRACIEI,GEŢIEI ŞI DACIEI

Pentru a avea o imagine asupra obârşiei neamului, citez căteva pasaje din cartea ZAMOLXIS a autorului Alex.Busuioceanu, care a trăit o perioadă din viaţă în Spania şi a cercetat urme străbune.

1 - După ce Hercule s-a întors din Spania

Căutând în izvoarele cele mai vechi ale Spaniolilor despre Daci şi Geţi- cu un nume mai generic, despre Tracii de la Dunăre şi  din Carpaţi, ajungem uşor la mitologie. Istoria fabuloasă care umple cronicile spaniole medievale, abundă în legende şi mituri legate de Orient şi mai ales de ţinuturile dintre Caucaz şi Gurile Dunării, învăluite în nepătrunse neguri şi mistere tracice,care se pierd în noaptea vremurilor. Acolo în negurile Munţilor Taurici ( Caucaz ) între Marea Hireană (Caspică ) şi Bosforul Cimerian ( Crimeea ) trăia un neam de oameni care se numeau iberi şi care nu puteau fi străini de iberii de dincoace de coloanele lui Hercule ( Gibraltar ) Cronicarii medievali,arată că,dacă cei de aici trecuseră acolo , poate cu Argonauţii în căutarea berbecului cu lâna de aur, sau dacă nu cumva seminţia de aici se trăgea de acolo.

Paranteză : Nicolae Densuşeanu, ne spune că Berbecul cu lâna de aur se găsea în localitatea Colţi( Colhi) –Buzău.

Se ştie că Amazoanele, despre care Homer spune că erau de origine din Tracia,nu pregetaseră să treacă Marea şi să-şi câştige faima şi în Spania. Iar Hercule care e ca un părinte pentru Iberi, fondează în sec. XIII-lea după cum explică arhiepiscopul Rodrigo Jaminez de Rada , oraşul Hispalis, Seville de azi, populându-l cu un neam ,spalii, care veniseră din părţile Sciţiei ( zona Geţiei ) După isprăvile lui pirineice, Hercule avea să se întoarcă în  Sciţia, unde avea să populeze ţinuturile cu propria sa progenitură,din care se trag nu numai sciţii ,dar şi Agatârşii, Thissa-geţii, Thira-geţii, Messa-geţii şi alte neamuri getice, care vor umple tot ţărmul Pontului Euxtin ( Marea Neagră )

2- Dacii şi Geţii închinători ai lui Zamolxis

Strabon sxplică, există ,vorbind despre Ţara Geţilor şi o altă împărţire mai veche a ţării,astfel că unii se numesc daci, alţii geţi. Geţi se numesc cei din Răsărit ,care sunt la Mare,iar numele de Daci se dă populaţiilor din Apus, care trăiesc lângă Germani.Dacii vorbesc absolut aceiaşi limbă ca şi Geţii. Dacă noi Grecii îi cunoaştem mai bine pe Geţi,cauza e că aceştia şi-au schimbat necontenit aşezările şi au trecut de pe un mal pe altul al Istrului ( Dunărea ) ametecându-se cu Tracii şi cu Myliestenii. Herodot,care ne explică descendenţa mitologică a acestui popor, ne dă şi cele mai vechi ştiri despre istoria,moravurile şi religia lui. Căci Geţii, deşi de neam tracic şi învecinaţi, se deosebeau esenţial, uneori şi amestecaţi cu sciţii,se deosebeau esenţial şi de unii şi de alţii. Ei se socoteau nemuritori şi se închinau zeului Zamolxis. După cum am aflat de la grecii ce locuiesc în Helespont şi la Pont-spune Herodot- acest Zamolxis, fiind un om, a slujit la Samos ca sclav al lui Pitagora ; în urmă câştigându-şi libertatea , se spune că ar fi strâns o avere mare şi îmbogăţindu-se,s-a întors în patria sa. Şi cum Tracii ( Geţii ) duceau o viaţă mizerabilă şi erau ignoranţi,acest Zamolxis ce avea o învăţătură mai solidă, a pus să i se zidească o sală pentru primirea şi ospătarea celor mai de frunte cetăţeni ai săi, unde să-i înveţe, că nici el , nici ei şi nici cei se vor naşte vreodată nu vor pieri, ci vor merge într-un loc unde vor vieţui de-apururi. Pe când făcea cele arătate, Zamolxis îşi sapă o locuinţă subterană, şi îndată ce a terminat-o s-a făcut nevăzut. Coborând în locuinţa subterană,a rămas acolo timp de trei ani.Tracii l-au regretat şi l-au plâns pe mort. În al patrulea an, el li s-a arătat, confirmând spusele lui. Acestea le spun Grecii. În ce mă priveşte- adaogă Herodot- eu nu pun la îndoială , nici nu cred pe de-a-întregul această poveste a lui Zamolxis şi locuinţa sa subterană.Părerea mea este că Zamolxis a trăit cu mulţi ani îănaintea lui Pitagora.Şi cred că e destul cât am spus,fie că a existat un om cu numele de Zamolxis,fie că va fi fost o divinitate a Geţilor.’’

Explicaţia lui Herodot, care-i cunoştea bine pe Geţi pentrucă făcuse înconjurul ţărmurilor lor pontice, e complectată mai târziu de Strabon cu elemente noi despre Zamolxis. Acest get-spune Stabon- primise de la Pitagora cunoştinţe despre stele, pe care şi le-a înbogăţit mai târziu în Egipt,unde l-a dus viaţa lui de pribeag. Când s-a întors în ţara sa ,a atras luarea- aminte a poporului şi conducătorilor prin prezicerile din semnele şi fenomenele cereşti şi a sfârşit prin a-l convinge pe rege să-şi asocieze la putere un om ca el, care putea să fie tălmaciul voinţei zeilor. A ajuns astfel mare preot al zeului pe care geţii îl cinsteau îndeosebi,iar apoi a fost socotit, el însuşi zeu. Şi găsind într-un loc unde erea greu de pătruns, o peşteră adâncă, a intrat în ea, nemaiieşind de acolo decât foarte rar şi necomunicând cu nimeni altul decât cu regele şi sfetnicii săi...Mai târziu a fost considerată sfântă şi peştera în care se retrăsese Zamolxis şi se numea – ne spune Strabon – Muntele Sacru,adevăratul nume ,care se dădea şi unui râu ce curgea la picioarele acestui munte fiind Kogoianon.  ( Acest munte se află lângă Orăştie, creat de Burebista )

Tot dela Strabon mai ştim că marele preot  Zamulxis.în vremea regelui Burebista ( împotriva căruia Cezar era gata să pornească război) era Deceneu.,nume care ,ca şi al lui Zamolxis şi al lui Burebista , va intra în istoria Spaniei.

Herodot ne vorbeşte despre întâlnirea Geţilor cu Perşii şi despre expediţia lui Daius împotriva lor. Pătrunzând în Tracia pentru a merge împotriva Sciţilor,primul popor cu care au avut de luptat Perşii au fost Geţii. Căci Tracii care locuiau mai jos de Dunăre s-au supus toţi fără lupta.

Observaţii :

1.- La nord de Dunăre (zona Geto Dacică, funcţiona statul condus de regele Burebista,adică pe lângă administraţie, exista aparatul de apărare, armata.

2.- Avem confirmarea delimitării de fluviul Dunărea, între ramura Tracilor şi a Geţilor.

3 - Momente Dacice,la  autori Hispanici ai antichităţii, Lucan, Seneca,Marţial

Cel dintâi moment Dacic reflectat de un scriitor Hispanic îl constituie împrejurările de la jumătatea ptimului secol îH, în vremea luptelor civile dintre Cezar şi Pompei . Puterea Dacilor, sub regele lor Burebista , ajunge în acea vreme la un punct culminant, ca o ameninţare pentru Roma. ,,Getul Burebista, spune Strabon,-aproape un contemporan- după ce a luat conducerea poporului său, s-a apucat să-l ridice în urma neîncetatelor războaie şi, prin pregătire necontenită, prin cumpătare şi ascultare faţă de porunci , a ajuns în scurt timp să supună Geţilor pe aproape toţi vecinii. Ba şi pe Romani începu să-i neliniştească , pentrucă trecea peste Istru, cu cea mai mare îndtăzneală, prădând Tracia până în Macedonia şi Iliria, iar pe Celţi , care se amestecaseră cu Tracii şi Ilirii,i-a pustiit cu totul,şi pe Boii care ascultau de regele Critasiros,precum şi pe Taurisci i-a şters de pe faţa pământului.’’ Imperiul lui Burebista,se întindea pe atunci de la ţărmurile Mării Negre şi de la Nistru,până în Boemia,unde locuiau Boii distruşi de regele dac, până în Alpii nordici care se arcuiesc deasupra Adriaticii,până în Alpii Dinarici, de-a lungul întregii Ilirii,iar în sud până în Balcani, care despărţeau Moesia de Tracia, atingând Marea Neagră.

§-CAPITOLUL III-PERIOADA  REGELUI DECEBAL  anii 87-106

Decebal rege erou între anii 87-106 dH  nu al întregului teritoriu stăpânit de la strămoşul rege zeu Burebista, ci doar a unei singure părţi,din incinta apuseană a Munţilor Carpaţi.Stânca de granit, fusese spartă-n cinci, prin uciderea regelui Burebista de către duşmani   Acesta-i secretul duşmanului viclean ; de nu poţi ca să învingi un popor viteaz, îi  omori mai poporul divizi,şi-i ei forţa..  

      Fig,III.1 Portretul regelui Dac Decebal

Decebal, fiu al regelui Scorillo,ce a urmat la tronul Daciei după moartea marelui Burebista. În continuare,preiau parţial unele date,din cartea istoricului Petru Dumitru Popescu,, Dicţionar de personalităţi istorice, voievozi,principi,domnitori, regi, Ed.Niculescu 2001

După moartea lui Scorillo i-a urmat la tron fratele, Duras

În succesiunea regilor daci, a funcţionat principiul agnaţilor  ( întâlnit şi la tracii suddunăreni) potrivit căruia ,la moartea regelui, dacă  avea frate, acesta  urmează la donmie, deci înainte de a domni fiul. Astfel încât lui Scorillo îi urmează la tron Duras şi nu fiul său, Diurpaneus ( Decebal ) Dar, Duras, bătrân şi neputând face faţă armatelor romane,trimise de împăratul Domiţian asupra dacilor, cedează puterea lui Diurpaneus, care va deveni rege. Diurpaneus izbuteşte să dea o lovitură zdrobitoare  armatelor romane,conduse de generalul Cornelius Fuscus,ce cade în luptă

.După această victorie,capătă denumirea de,,Decebal” ( cel puternic,cel viteaz ) denumire care o umbreşte pe cea  de Diurpaneus şi cu care va rămâne etern în istorie. Istoricii latini Tacitus,Marţial şi Iuvenal, consemnază dezastrele armatelor romane. Dintre ei însă numai Tacitus pomeneşte numele lui Diurpaneus şi îl prezintă ca pe tarabostes (conducător militar ) din sud-vestul Daciei. În urma acestei victorii,Decebal devine rege (87d.Hr.) şi e recunoscut de către toţi geto-dacii liberi. În anul următor (88d.Hr.) armatele romane conduse de generalul Tettius Iulianus obţin Victoria de la Tapae (Porţile de Fier )   Decebal trimite la Domiţian pe fratele său, Diegis,pentru a solicita împăratului, încheierea păcii. La început Domiţian refuză să încheie pace cu Decebal,pe care îl considera înfrânt.     

   Dar,ATENŢIE, presat de atacurile triburilor germanice ale cvasilor şi marcomanilor,cedează. Pacea din anul 89 d.Hr. reprezintă un success diplomatic al lui Decebal,care deşi se recunoaşte client al Imperiului Roman, primea dela Domiţian,bani, meşteri şi instructori militari.  Triburile germanice reprezentau doar o mică parte de pericol pentru Romani, cea mare a fost invazia asiaticilor)

În anul 98 d.Hr.ajunge împărat Traian. Acesta era tipul reprezentativ al bunului cârmuitor-,, Optimus Princeps“ Senatul, la încoronarea urmaşilor săi,va introduce urarea :,,Să fi mai fericit decât Augustus şi mai bun decât Traian”.  

 Fire mândră,Traian nu prea suporta condiţiile păcii din 89,cu Decebal, pe care o socotea umilitoare. Pe lângă cauzele principale de ordin economic,politic şi militar strategic,acest motiv subiectiv a contribuit şi el la planul lui Traian de cucerire a Daciei.

Se desfăşoară războaiele daco-romane din anii 101-102 şi 105-106. În urma acestora, dacii conduşi de Decebal sunt înfrânţi.

Decebal încercă o ultimă rezistenţă în munţi) după căderea Sarmizecetusei) insă dându-şi seama de inutilitatea rezistenţei, după ce căpeteniile dace sorb otravă,îşi pune şi el capăt zilelor, pentru a nu cădea viu în mâinile romanilor.    

Dacia este transformată în provincie romană (106 d.Hr.) Opera lui Decebal trebuie privită mai întâi prin prisma confruntării Daciei cu lumea romană. Deosebit de vremea lui Burebista însă statul dac,trebuia refăcut prin restabilirea unităţii politice a dacilor,în momentul în care lumea romană ajunsese cel mai mare imperiu al antichităţii. Ca tarabostes,Decebal a dovedit mari calităţi ,subliniate de istoricul Cassius Dio :,,era priceput în ale războiului şi iscusit la faptă,ştiind când să năvălescă şi când să se retragă la timp, meşter în a întinde curse,viteaz în luptă,ştiind în a se folosi cu dibăcie de o victorie şi a scăpa cu bine de o înfrângere.”

Din timpul domniei lui Decebal,datează cele mai grandioase construcţii de la Sarmizecetusa Regia (sanctuarele de andezit) cele mai bogate locuinţe,cele mai numeroase unelte din fier.

Viaţa materială prosperă a mers paralel cu organizarea statală,cu o concepţie în structurarea aparatului de stat. Decebal aşază prefecţi (conducători locali de mare autoritate,funcţionari superiori) în fruntea cetăţilor şi a agriculturii.    

Cultura şi religia geto-dacilor se structurează şi capătă în vremea lui Decebal,formele cele mai avansate. Religia (deşi politeistă) admite ca zeu suprem pe Zamolxis, divinitate subpământeană a vegetaţiei şi fertilităţii. Deşi izvoarele îl amintesc şi pe Gebeleizis,zeu ceresc al luminii,pe un zeu al războiului asemănător lui Marte, pe zeiţa Bendis,a luminii şi pădurilor,cultul lui Zamolxis se impune,încât domină la un moment dat o concepţie monoteistă ce pregăteşte terenul pentru momentul când dacii vor trece la creştinism în formă latină.   Mai jos, câteva poze reprezentative regelui Decebal.

Fig.III.-1- Decebal-statuie ecvestră

    

 Fig.III-3.2 Decebal,sculptură pe columna Traiană

        

     

                                                                                      Fig. III.-3- Columna Traiană dela Roma

Fig.III-4 – Detaliu de pe columna Traian de la Roma. Sinuciderea regelui Decebal şi iată cum se sting regii, conducătorii neamului, iar poporul este îngenunchiat

Fig.III.5 -Detaliu de pe columnă-  Daci muncind    sub  supravegherea romanilor; Aceasta a fost urmarea ; dacul la muncă sub supravegherea romanului, cu ciomagul.

Atenţie române ! La două condiţii de care depinde viaţa ta şi a copiilor tăi ; să şti să alegi conducătorul, vrednic  la  cârmă şi să-ţi iubeşti Patria şi Poporul 

   

                                                                                                            

 CONCLUZII  LA  CAP. II şi  III

&-1.- Burebista, a săvârşit în anul 82 îH unirea celor trei neamuri frăţeşti într-un singur stat,:   

1.1 -Trace cu o mică parte din  teritoriu adică cel din zona Mării Negre – restul cel din sudul Dunării, fiind acaparat mai întâi de Romani, apoi de alte popoare, rezistând naţional doar Albania şi din ce în ce mai puţin zişii Vlahi din sudul şi de-alungul Dunării (zona Bulgariei, Macedoniei-Greciei, Serbiei ca populaţii minoritare)

1.2- Getice,cu teritoriul din zona Nistrului-Crimeia, până-n arcul Munţilor Carpaţi,

1.3- Dace,în interiorul Arcului Carpatic, până-n zona Panonică dincolo de Tisa.

&-2.-Anul 44 î H, este anul în care forţe obscure a săvârşit uciderea marelui rege Burebista ; este momentul fatal al poporului Traco.Geto-Dac,an de intrare în robie,pentru aproape două milenii.

&-3.- Perioada de131 ani  din anul 44 î H   ( uciderea regelui Burebista ) până în anul 87 d.H când a urcat la tron regele Decebal  în Dacia, statul unitar al celor trei teritorii Traco-Geto-Dac, n-a mai funcţionat decât în Dacia. Numim aceasta etapă ,,prima etapă de rupere a teritoriului întregit şi dividere a poporului,adică de pirdere de independenţă, de decădere totală a poporului român.’’

&-4.-Perioada de aproape două decenii între anii  87 şi 106 d.H cât a domnit regele Decebal, rămâne doar o perioadă de libertate parţial naţională, doar a populaţiei din Dacia. În restul celorlalte provincii, a domnit calvarul abuzurilor, al hoţilor, fie interni, fie năvălitori din afară.

În această perioadă de 19 ani, alături de numele Traciei,ce se stinsese deja,se stinge şi numele Geţiei ; rămâne doar numele viteazului rege Decebal, care acum administra doar peste o parte a teritoriului neamului,doar cel al Daciei.

&-5 – Între  anii 101–102 şi 105- 106 Romanii în frunte cu împaratul Traian,au purtat două războaie cu Decebal ; în final armata lui Decebal a fost înfrântă, iar Decebal s-a sinucis; aşa se va stinge pentru o lungă perioadă de timp şi Dacia însă poporul rămâne să lupte din greu, fără conducători,dar încet vor veni şi ei,Voievozi, Domnitori şi Regi ( vezi cap. VI )

&-6 – Pentru a convinge populatia capitalei Roma de marea victorie,asupra Daciei, au fost duse : capul lui Decebal şi aratat în senat , 700 care de aur si 1500 de argint. Apoi a fost inalţat monumentul Columna lui Traian, care reprezinta în bazorelief, scene din luptele cu Dacii.

&-7.- Numesc perioada de 150 ani dela asasinarea lui Burebista până la înfrăngerea regelui Decebal, perioada de cumpănă, de minim echilibru naţional, Tracia ştersă, Geţia în ştergere, pentruca odată cu Decebal să se şteargă şi Dacia ; este punctul zero al naţiunii şi va urma coborârea în infern a întregului popor Traco-Geto-Dac.

Observaţie : la finalul capitolelor voiu face un grafic  X-Y     ( pe axa  X, anii istoriei şi pe axa verticală Y nivelul de viaţă,independenţă  şi libertate a  poporului român)

§- CAP. IV.- PERIOADA  DE  STĂPÂNIRE  ROMANĂ  A DACIEI  ŞI  PARŢIAL A GEŢIEI

Romanii au stăpânit, mai întâi teritoriul Daciei, mai apoi şi parte din cele Getice,  timp de 169 ani între anul 106 şi 275 când împăratul Aurelian  a fost nevoit  la  retragerea atât a armatei, a perceptorilor a administraţiei, cât şi a romanilor ce făcuse avere,prin exploatarea bogăţiilor naturale şi ale populaţiei.

Cauzele părăsirii teritoriilor româneşti, le vom explica, mai la vale, acum să explicăm, modul de administrare romană a teritoriului colonial cucerit.

&-IV.1-Modul de administrare a Daciei de către romani.

Teritorial la început, Dacia a avut un pretor,având la dispoziţie o legiune militară de represiune, cu reşedinţa la Sarmizegetusa şi numele Ulpia Traiană Augusta.

Apoi, în timpul împăratului Hadrian, prin anii 119-120 sau format două regiuni 1),,Dacia Superior’’ cuprinzând partea de Nord şi 2),,Dacia Inferior spre Sud.

Mai târziu, sub împăratul Antonius Pius, a vut loc, după 53 ani (anii 158-159) o extindere cu o a treia spre zona de Nord a Ardealului , schimbând şi denumirile, astfel:

Prima, Dacia Prolisensis,ce cuprindea cca. jumătate din spre Nord a Ardealului,cu zona Crişurilor şi Munţii Apuseni şi având capitala la Poroliseum ( azi Moigrad în  Ardeal )

A doua, Dacia Apulensis,numită astfel după numele oraşului Apulum ( Alba Iulia ) ce cuprindea restul Ardealului şi Banatului, având deci capitala la Alba Iulia.

A treia, Dacia Melvensis, care cuprindea Oltenia, Muntenia şi o

parte din Moldova,deci cu capitala la Malva, dar a cărei locaţie, nu se cunoaşte.

Această evoluţie, pune în lumină, pe de o parte extinderea periodică de cucerire teritorială iar pe de alta efectele de decădere a poporului, fără cel bravisim rege Birebista.

În ce priveşte modul de administrare, imperiul Roman avea două sisteme de administrare a provinciilor cucerite, una sub legiuirea Senatului,adică sub norme social-umane bine stabilite şi o doua, sub nici un fel de normă, la dispoziţia împăratului.adică a militarilor ,perceptorilor sau a civililor exploatatori de resuse materiale şi umane,permiţând orice fel de abuz asupra populaţiei     

Dacia, făcea parte din a doua categorie, sub directa influenţa a  Impăratului, deci Dacul supus celor mai crude apăsări materiale,morale şi umane.

&-IV. 2- Evoluţii de extindere a legiunilor romane şi pe teritoriile getice în paralel cu atacarea altor neamuri- la început Goţii

Odată cu uciderea regelui Burebista, au apărut năvăliri de aşa zişii barbari, mai ales pe teritoriile din afara zonei Dacice (zona Getică), unde administraţia statală dispăruse,odată cu Burebista. Aşa încât, legiunile Romane în acţiunea de extindere,se loveau acum de formaţii militare ale unor triburi migratoare sau năvălitoare.

Fac o separare între cele două ,,migratoare’’ şi ,,năvălitoare’’ deoarece primele, dintre care cele germanice migrau şi formau corp comun cu Vlahii contra Romanilor şi a celor asiatice,în principal Hunii.

De exemlu Goţii, erau preferaţi acum Vlahilor ; Goţii îi tratau pe localnici mult mai uman, şi pretindeau mai puţine dări decât Romanii.

Iată ce scriau unii istorici Romani : Silianus ,, într-un glas, se roagă ţăranii să trăiască cu barbarii.Şi-apoi să ne mirăm că nu pot fi învinşi Goţii,când sătenii sunt mai bucuroţi să fie cu ei,decât cu noi.’’Iar scriitorul Lidus spunea: ,,o năvălire a barbarilor,este preferată staţionării în mijlocul ţăranilor, decât a armatei imperiale’’

Putem deci să ne închipuim,cât de îngenunchiaţi au fost strămoşii noştri,Traco- Vlaho-Daci de către romani ; nu numai cât aur şi argint au luat, câte alte bogăţii de alimente şi animale,de bărbaţi la război dar şi lipsirea de libertate şi înrobirea populaţiei timp de aproape două secole, preferându-i deci pe ,,barbarii năvălitori goţi, decât pe ,,civilizaţii’’ romani.

În Fig. IV.1  vedem harta Dacia Vest, intens ocupată şi administrată de puterea romană,în prima etapă, iar în Fig.IV.2 zona Getică (Vlahă),slab administrată, ocupată şi administrată în etape ulterioare.

Evolutiv şi invers ocupării teritoriilor Daciei, Geţiei şi  zona parţială a Traciei (zona Mării Negre ) se arată în fig. IV.3

&-IV.-3 Părăsirea teritoriilor Daco.Getice de către Romani, concomitent  cu reorganizarea românilor în cnezate-voievodate şi cu năvălirile,fie ale unor popoare migratoare fie de pradă.

Să facem mai întâi, următoarea tristă observaţie. 

Măreţia poporului romăn, stă în măreţia strămoşilor Traco.Geto-Dace, trei popoare de acelaş neam latin ce au fost unite statal, de acel brav rege Burebista, formând în cele vremi cel mai puternic stat european Iar azi, istoriile, chiar ale scrierilor noastre, nu mai pomenesc nimic, nici despre Traci şi nici despre Geţi ; a rămas doar ultimul mohican ,Dacul. Doar atât ? Doar atât este obârşia neamului şi-a teritoriului moştenit,cel la care ,mereu trebuie să ne referim ? Ce fel de istorie să-nveţe nepoţii,ce nu-şi cunoaşte obârşia ?

Revenim la retragerea Romanilor din teritoriile Daciei şi Geţiei,enumerând şi următoarele cauze :

1.-Presiunea năvălirii unor popoare aşa zise barbare,în Dacia   ( în fapt de acelaş nivel de civilizaţie ca şi celelalte popoare ale vremii).La început Goţii, care ,s-au aşezat mai întâi în Vlahia acceptaţi de Vlahi, pentrucă împreună alcătuiau o mai mare forţă împotriva expansiunii romanilor şi nu numai atât ; periodic, Goţii şi Vlahii, făceau incursiuni puternice asupra romanilor,la început a

leginilor romane din Vlahia,apoi asupra celor din Dacia.

2.-Intensificarea altor forţe războinice de pe alte teritorii ale Imperiului Roman, dar şi a altor forţe năvălitoare,precum Gepizii în partea de nord , zona Bucovinei şi a Vandalilor în zonele Crişurilor şi a Banatului.vei fig.IV-3

Fig.IV-1 Zona Dacia Vest

Fig.IV.2- Zona Getică şi Tracică la Marea Neagră- Portul Euxtin.

Fig.IV.3- Migrarea temporară pe etape a triburilor de neam germanic în Dacia, Vlahia şi Tracia din zona Marea Neagră

Aici, avem a spune două idei,care nu sunt subliniate de istorie :

1.  Părăsirea de către Romani a Daciei, nu a fost cauzată doar de decizia Împăratului Aurelian în anul 271, ci de fapt presiunii asupra Romanilor de către Vlaho-Daci uniţi cu triburile de Goţi şi Gepizi., pentrucă înrobirea populaţiei, de către Romani, era din ce în ce mai insuportabilă.

2. Denumirea teritoriului Geţia şi a poporului Get, provine din înfrăţirea populaţiei Vlahe cu cea a Goţilor- subiect de studiu şi analiză a istoricilor.

În noile condiţii, românii, au fost nevoiţi să se organizeze local în cunoscutele cnezate pe plan local şi mai apoi în voevodate pe plan mai larg, regional, dar şi în prezenţa altor seminţii deja înfrăţite împotriva romanilor, fie a altor seminţii năvălitoare.pentru pradă.

Să nu se înţeleagă acea înfrăţire doar în luptele cu Romanii ci şi faţă de cele năvălitoare de pradă,când luptele se dau pe viaţă şi moarte. În aşa zisele perioade de linişte,geto-dacul era deja sub tribut.

 Până în anul 375,(deci 100 ani dela plecarea romanilor) au domnit Goţii,Gepizii şi Vandalii, ca în fig. IV.-3, după care, alte presiuni au apărut,aşa cum vom arăta în continuare.

§ -CAP. V- Alte o mie de ani de năvăliri în Geto-Dacia de  mase  a altor popoare.,după plecarea romanilor

&-V.1-Motivaţii ale popoarelor migratoare

După cum am arătat mai înainte, au existat două categorii de popoare migratoare, unele în căutarea unor teritorii cu clima şi pământuri mai mănoase ( cazul bulgarilor,slovacilor, ungurilor, polonilor) şi altele doar pentru pradă ( cazul hunilor,tătarilor etc.). Unele popoare căutau să se aşeze, fie pe teritoriile traco.geto-dace, fie tranzitau teritoriile noastre spre apus, pentrucă aceste popoare aveau origini, de regulă în Asia, unde clima este aspră.

În harta continentală din Fig. V.1 se arată zonele asiatice, dinspre care au pornit valuri de popoare,fie în scop de migrare,fie în scopuri de  pradă, după cum vom vedea mai departe.

&-V.2.-Valuri de popoare spre teritoriile româneşti

Ocuparea teritoriilor daco.getice de către romani, după războiul din anul 106, sa făcut nu dintr-o dată ci treptat, dar niciodată total, rămânând atât spre nord (zona Bucovinei) cât şi  în est (partea getică) zone libere ( zişii dacii liberi; mai corect, geto-dacii liberi )

În primele faze, geto-dacii liberi aveau lupte cu romanii, apoi geto-dacii liberi, se aliau cu seminţiile germanice migratoare  împotriva romanilor.

În rezumat năvălirea altor seminţii în teritoriile daco-getice a avut loc în trei mari etape, astfel :

Etapa 1 între anii 270 şi 566- neamurile germanice şi hunii.

Etapa 2- între secolele VI şi X –neamurile slave şi bulgare care şi-au stabilit statul la sud de Dunăre şi ungurii, în Transilvania care şi-au stabilit statul în câmpia Panoniei

Etapa 3-între sec.X şi XII- neamurile pecinege şi cumane şi invazia  de groază a tătarilor din anii 1241 şi 1242

Cea mai groaznică, năvălire masivă a fost a Hunilor.în anul 375., obligând fie periodic, fie definitiv pe Goţi sau Vandali să părăsească teritoriile Geto-Dace..

&-V.2.1 Hunii, de neam Altaic ( Munţii Altai din nordul Chinei) de trei neamuri,turcă,mongolă, tunguză , năvălesc şi se aşează în stânga Dunării inclusiv în pusta panonică unde îşi întemeiază capitala.,din anul 375 până în anul 434. De aici Hunii  sub regele Atila,face prăpăd în numeroase incursiuni războinice de pradă

Atila, cu cap turtit, purta o coroană din fier ruginit, pentru a îngrozi inamicii şi populaţiile în jafurile,incendiile  şi omorurile ce le făcea armata lui. Imperiul lui Atila se întindea din China până la Viena. Cele mai mari expediţii; una atacând pe Romani în imperiul de răsărit ; alta în Caucaz până în Asia Mică. Apoi de două ori în Balcani, iar în an 443 ajunge până aproape de Constantinopol, după care Împăratul a fost obligat să plătească 6000  monede de aur de îndată şi un tribut anual de 2400 galbeni.,

 În anul 451 porneşte altă expediţie spre Vest până în Galia, apoi se întoarce acasă. şi  Atila moare pe neaşteptate în anul 453 iar odată cu el se detramă şi statul hun.

. &-V 2.2- Gepizii şi Avarii

Destrămarea statului hunilor se produce prin  atacul Gepizilor     ( neam germanic, longobarzi ) uniţi cu Avarii de neam asiatic.

Gepizii şi Avarii rămân împreună cca. 100 de ani, până în anul 506 când Gepizii (Longobarzi) emigrează în Italia, localizându-se în Lombardia. După această dată, Avarii ocupă şi teritoriile ocupate de Gepizi.

Reşedinţa Avarilor,era în Pusta Panonică,între Tisa şi Dunăre. De aici ei atacau diferite zone din Balcani, inclusiv Dacia şi Geţia

&-V2.3- Slavii- cu locul de obârşie Vistula spre vest,Niprul Mijlociu şi cele dintre afluenţii Marevului de nord ce corespunde cu fosta Polonie, plus zona de vest a Ucrainei, migrează după Gepizi şi Avari în secolul VI atât spre teritoriile Geto-Dace la nord cât şi la sud de Dunăre,unde au loc următoarele fenomene.

În cursul sutelor de ani, în timp ce  în sudul Dunării, slavii îşi păstrează limba slavă , în nordul Dunării, adică în Geţia şi Dacia slavii sunt asimilaţi de populaţia existentă, limba slavă. topinduse Veacurile scurse, au avut însă o influenţă deosebită şi asupra limbii noastre latine, prin intrarea în vocabular a numeroase cuvinte slave. Dintre numeroasele cuvinte slave, două denumiri de localităţi, Vlaşca şi Vlăsia au importanţă asupra strămoşilor noştri ; Vlaşca însemnând ,,Ţara Vlahilor ’’ iar Vlăsia  însemnând vestţii,, Codrii Vlăsiei’’ ai Ţării Româneşti.

&-V2.4- Ungurii

Originari din Asia,zona munţilor Altai, hunii ajung în final în Câmpia Panoniei,dar în mai multe etape; prima în cursul mijlociu al Volgăi,a doua între Don şi Nipru (prin anul 830) a treia în anul 889 în Atelkuz ( ţara dintre râuri sau Buceagul de mai târziu)

Aici, diferitele triburi se unesc şi aleg de conducător pe Arpad, iar în anul 895 părăsesc Atelkuzul,atacaţi şi devastaţi de Pecenegi. Ungurii au pornit spre nord, dealungul Carpaţilor moldoveni şi galiţieni , până în dreptul oraşului Mukacevo.Apoi au trecut peste munţi până în Câmpia Tisei şi Dunării unde şi-au stabilit comandamentul, în anul 896.. De aici, ungurii au organizat câteva expediţii de pradă, până ce împăratul german Otto Cel Mare a repurtat asupra lor o victorie categorică.

În partea de est a Câmpiei Panonică,respectiv pe ambele părţi ale Tisei, ungurii au găsit ducatele şi voievodatele strămoşilor noştri,alături de unele formaţiuni slave, pe cale de asimilare de către daco-geţi. Aceste date istorice sunt confirmate chiar de către notarul anonim al regelui Bela.

Notarul lui Bela, notează în cartea sa ,,Gesta Hungarorum’’ existenţa la finele secolului IX a trei ducate sau voievodate :

unul în Crişana între râurile Someş şi Mureş cu centrul în cetatea Biharea, condus de Menumorut ;

al doilea în Banat între Dunăre şi Mureş condus de Glad cu centrul la Cuvin    ( Keve)

şi al treilea condus de Gelu românul.cu reşedinţa aproape de Gluj. Dealungul timpului, ungurii au căutat constant a se extinde spre teritoriile romăneşti din Transilvania,  deci această parte a ţării trebuie ţinută permanent în atenţie

 Fig.V.1-Zone asiatice,cu veri foarte calde şi ierni reci.             

&-V2.5- Pecenegii şi Cumanii

La sfârşitul perioadei de reformare-organizare teritorială ale unităţilor statale ale românilor,pecenegii şi cumanii, au fost şi ultimele popoare năvălitoare,fără ca acestea să fie respinse de însăşi forţe româneşti de apărare. Asta nu înseamnă că poporul român n-a fost lipsit de războaie sau de asupriri.

Pecenegii, de origine turcă, împărţiţi în 13 triburi,unul şi cel mai puternic dintre acestea (tribul uzilor- găgăuzii ) trec Dunărea în anul 1065 şi  atacă teritoriile româneşti.din Dobrogea. Apoi au trecut şi în celelalte ţinuturi româneşti, aşezându-se cu turme de oi în zone de câmpie din Bărăgan, Teleorman chiar şi în Transilvania. Pecenegii făceau şi incursiuni de pradă, în Peninsula Balcanică până în Asia Mică, având lupte cu forţele bizantine.

&-V2.6-  Cumanii  În anul 1057 Pecenegii sunt atacaţi şi bătuţi de Cumani, siliţi să părăsească teritoriile ocupate şi să treacă Dunărea spre locurile de baştină. Cumanii ,erau de acelaş neam cu Pecenegii şi vorbeau aceiaşi limbă Stăpânirea lor durează aproape 200 de ani, adică pâna la nâvălirea tătarilor în an 1241.

&-V2.7- Tătarii

Tătarii, de origine mongolă,luptau călare cu suliţe,lănci şi arcuri ;   erau iuţi şi au atacat nu numai teritoriile româneşti ci şi ale întregii europe de est.

Tătarii erau buni războinici, şireţi , în lupte se prefăceau că se retrag, pentruca apoi să se întoatcă brusc şi să reatace din toate părţile. Războaiele lor,cele mai cunoscute sunt cele sub comanda lui Gingis-han Acesta dispunea de cca. 25.000 de călareţi , formându-şi imperiul de la Pacific la Urali şi în Asia Mică.

În anul 1226 Gingis-han moare şi-i urmează la tron Ogodai până în anul 1241 când moare şi acesta şi când a avut loc marea invazie din ţinuturile dunărene. 

Armata tătară număra atunci cca. 150.000 de luptători iar conducătorul era vestitul general Subatai. Acesta a atacat mai întâi Rusia împărţită în cnezate. Acestea cădeau, una căte una, fiind arse şi prefăcute în cenuşe, arzând atunci Moscova, Vladimir, Kievul şi altele. Din acveste motive, ruşii nu-iiartă nici azi pe tătari.    

A urmat apoi Polonia cu aceiaşi soartă ca cea a Rusiei.

 Apoi în Polonia, armata tătară se împarte în două ; o parte porneşte spre vest care bate armata Germană, cea de a doua se îndreaptă spre Ungaria şi spre ţinuturile ţării noastre..Aici.trupele tătare se deprind din nou; primele atacă Ungaria pe care o zdrobeşte cu toată opunerea ungurească. A fost cea mai cumplită invazie asupra Ungariei, dând foc oraşelor,ucugând şi luând robi pe locuitori, apoi înaintănd invazia spre Marea Adriatică.

 Cealaltă parte din oastea tătară a străbătut Transilvania, Moldova şi Ţara Românească, localităţile străbătute având aceiaşi soartă.

Năvălirea tătară din 1241 a fost cea mai cumplită din toate, dar norocul a venit, atât prin moartea generalului Ogodai dar şi a supraextinderii imperiului tătăresc, ce nu mai putea face faţă presiunilor locale; au fost nevoiţi a se retrage de pe toate fronturile.

Dar ţinuturile moldave şi parte din Muntenia au rămas sub stăpânire tătară pânâ la întemeierea principatelor romăne, cărora locuitorii le plăteu dijmă din produsele lor,cereale şi vite.     

Tătarii, puţini la număr, nu  locuiau pretutindeni, ci doar în unele zone din Bugeac ( zonele tătăreşti )

Tătarii,au adus cu ei ţiganii, fierari care le potcoveau caii.

Există şi fapte benefice ţării noastre atribuit tătarilor;

1) ei tătarii alături de romăni au oprit expansiunea ungurilor.

2) În războiul de mai târziu în 1330 al voevodului Basarab cu statul maghiar, ,acesta a avut şi ajutor din partea tătarilor, drept care voevodul Basarab a devenit întemeietorul Ţării Româneşti. Deasemeni independenţa Moldovei se datoreşte indirect în parte tot tătarilor în luptele cu maghiarii ; tătarii  obişnuiau a trece pasurile din munţi către Ungaria..

§ -CAP. VI- REFACEREA STATULUI GETO-DAC , cel moştenit şi cel de referinţă ,statul regelui Burebista.

Refacerea statului de referinţă al românilor ,cel al marelui rege Burebista, a durat 1812  ani,etapa dintre anul războiului  de  întregire 1918 sub regele Ferdinand I, operaţiune finală ce încununează, pe cea iniţială ,, Independenţa României ’’ de sub jugul Otoman din anul 1877 prin regele român Carol I;; doi regi cei  mai bravi după primul ce-a fost Burebista.

Se cuvine să-l punem alături şi pe Mihai Viteazu, care a făcut acelaş act istoric de măreţie la an 1600,dar cu regretul de a fi rezistat ca un vis doar un an şi jumătate.,precum şi pe ceilalaţi- principali reconstructori de patrie, pe care îi subliniez în tabelul VI-1

Notă ; În tabelul VI-1 vom însera, doar 22 de voievozi, domnitori sau regi din cei 234 ( 59 +85 + 90 ) din tabelele VI-2 ; VI-3 ; VI-4 pentrucă pe cei 22 îi considerăm ,, bravi ’’

 . Explicaţie : conducătorii unei ţări nu pot fi decât de două categorii , bravi ‚’ sau ,,fără merit,’’ adică :

1 – bravi = conducători capabili , patrioţi, iubitori de ţară şi popor

2- fără merit, =fără putere,fără simţăminte morale faţă de ţară şi  popor, ci doar pentru interesul lor meschin.

Aceasta este o clasificare dură, şi sunt convins că în lista celor 22, alături, mai pot fi şi alţii ;dar  cu siguranţă, foarte mulţi, au fost fie doar slugi ai hegemonilor pentru  asuprirea poporului, fie şi mai mult, însetaţi de putere şi călăi ai propriilor părinţi ,fraţi, fii etc. iar asemenea cazuri n-au fost rare. De fapt, acesta a fost şi motivaţia paşoptiştilor la revoluţie de înscăunarea pe tronul ţării a unui domnitor străin. ’

A fost o istorie crudă a poporului român şi care după cum,acum la început de secol XXI ştim că lupta aceasta, a fost deja întreruptă în cel de al doilea războiu mondial-etapă ce nu face obiectul  prezentei lucrări..

Tabelul VI-1- Voievozi, domnitori şi regi, bravi ai ţării şi poporului român

nr. crt.	Numele	Rangul	Etapa	Referinţe
1	BUREBISTA	Bravisim rege	82- 44 ÎH	Marele erou ce dă hotarele de referinţă ale neamului
2	Glad, Gelu  Menumorut şi alţii	Bravi voievozi	Sfârşit sec.    IX	Aceştia au apărat zonaTransilvaniei,de expansinea Ungară
3	Ahtum	Brav voievod în Banat	1008 - 1018	Continuatorul lui Glad
4	Iancu de De Hunedoara	Brav voievod în Transilvania	1441 - 1456	Apărător de neam în Transilvania
5	Bogdan I	Brav domnitor în Modova	1353-1367	Reîntemeietorul Moldovei
6	Alexandru Cel Bun	Brav domnitor în Modova	1400- 1432	Mare patriot.adminis- trator şi diplomat
7	Stefan Cel Mare	Bravisim domnitor în Moldova	1457 - 1504	Mare patriot,învingă- tor în numeroase războaie,multictitor de de biserici, administrator şi diplomat
8	Petru Rareş	Brav domnitor în Modova	1527 – 1538 1541 - 1546	Mare patriot.adminis- trator şi diplomat
9	Vasile  Lupu	Brav domnitor în Modova	1634 -1653	Mare patriot.adminis- trator şi diplomat
10	Basarab I  Cel  Mare	Brav domnitor Ţara Română	1310- 1352	Reîntemeietor al Ţării Româneşti
11	Mircea Cel Mare (Cel Bătrân ) (numit Cel Mare de istoricul Alex.Diţă)	Brav domnitor Ţara Română	1386- 1418	Mare patriot,învingă- tor în războaie,ctitor de biserici, administrator şi diplomat de excepţie
12	Vlad  Ţepeş	Brav domnitor Ţara Română	1448 1456- 1462 1476	Mare patriot.adminis- trator şi diplomat de excepţie
13	Neagoe Basarab	Brav domnitor Ţara Română	1512- 1521	Mare patriot.adminis- trator şi diplomat de excepţie
14	Mihai Viteazu	Brav domnitor: 1)Ţara Română 2)Cele 3 princi- pate	1593- 1600 1600- 1601	Mare patriot.adminis- trator şi diplomat de excepţie,unificatorul principatelor la 1600
15	Matei  Basarab	Brav domnitor Ţara Română	1632- 1654	Mare patriot.adminis- trator şi diplomat de excepţie
16	Constantin Brâncoveanu	Brav domnitor Ţara Română	1688- 1714	Mare patriot.adminis- trator şi diplomat de excepţie
17	Constantin Mavrocordat	Brav domnitor: 1)Ţara Română 2)Moldova	1730 1732- 1733 1736- 1741 1744- 1745 1756- 1768 1761- 1763 1733- 1736 1741- 1743 1747- 1749 1760	Mare om politic, diplo- mat extern şi intern, în,administraţie, mare reformator,social,fiscal, învăţământ şi cultură  la Iaşi şi Bucureşti  etc.
18	Alex. Ioan Cuza	Bravisim  domnitor al Principatelor Unite ,Moldova şi  Ţara Româ- nescă	1859- 1866	A ajuns domnitor sub diplomaţia politicienilor naţionali,liberali şi ţărănişti,1) prin alegeri separate la ambele principate,2) până la găsirea unui domnitor străin Mare om politic, diplo- mat şi reformator
19	Carol I De Hohen- zollern	Bravisim domnitor Prin – cipatele Unite Bravisim rege	1866-1876          1877 1881- 1914	Plătitor tribut la Turci Comandant armate Ruse şi Române,câştigă războiul şi INDEPENDENŢA ŢĂRII Împreună cu Guvernul, înalţă dezvoltarea ţării
20	Ferdinand I De Hohenzollern	Bravisim rege al Principatelor Bravisim rege al României Mari	1914 -1916 1917-1918 Sfârşit an 1917 1818 1Dec.1918 1918 -1927	Perioada de pace, Împreună cu Guvernul,   înalţă dezvoltarea ţării Perioada grea de război, România Mică ocupată de Germani Comandat suprem al ar- matelor Româno-Ruse Câştigarea războiului Se înfăptuieşte România Mare- întregirea statului Burebista Împreună cu Guvernul,  înalţă dezvoltarea ţării
21	Carol II -lea De Hohenzollern	Brav rege al României	1930  -1940	Perioada de pace, Împreună cu Guvernul,  înalţă dezvoltarea ţării ,economic,patriotic şi cultural DAR  în 23 August 1939,                   apele în Europa se tulbură, are loc pactul Hitler-Stalin în urma căruia se declanşea- ză al 2-lea războiu mondial cu urmări grave şi pentru România  (  x )
22	Mihai I  De România	Rege minor sub regenţa Rege constituţional	1927- 1930 1940 -1947	Regenţa: Prinţul Nicolae,pa- triarhul Miron Cristea,şi Gh. Buzdugan ( x ) vezi câteva explicaţii mai jos  1940-41Perioadă de război

(x)  Evenimente ce prefigurau cel de al II-lea război mondial, pus la cale de Hitler şi Stalin ( doi călăi, primul îngeraş faţă de celălalt)  :

·       23 Aug.1939 Germania şi U.R.S.S.au semnat pactul secret Hitler-Stalin,care prevedea împărţirea Poloniei şi României între cele două.

·       În Septembrie 1939 Polonia este invadată şi împărţită conform

pactului amintit. România a rămas deocamdată neutră ; a permis şi ajutat refugierea polonezilor,precum şi tranzitarea tezaurului lor prin România spre teritoriul britanic din Alexandria-Egipt, dar evenimente grave i se pregăteau şi Romăniei.

·       În perioada premergătoare celui II-lea război mondial situaţia din România,alături de celelalte Europene, era rău încordată : 1) până în 1938, forma de guvernământ a fost democrată, monarhie constituţională-parlamentară cu partidele :  naţional Ţărănesc ; Naţional Liberal ; Naţional Creştin şi altele mai mici ( legionarii şi comuniştii ce luptau împotriva democraţiei parlamentare şi provocând sub imboldul Germaniei şi Uniunii Sovietice numeroase tulburări. 2) Aceste tulburări au condus la măsuri strategice ( Dictatul lui Carol II-lea prin care, Constituţia a fost abrogată, înlocuită cu alta din 27 Febr.1938 iar printr-un Decret-Lege partidele au fost grupate în Frontul Renaşterii Naţionale )dar urmările pactului Hitler-Stalin au venit :

·       În 1940 , urmare ultimatului dat de U.R.S.S., România a fost nevoită    ( în Iunie 1940 ) să evacuieze Basarabia,Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa. Evacuarea a fost susţinută şi de acţiuni anti-româneşti ale populaţiilor minoritare sovietice şi evreilor comunişti; formându-se Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, iar restul anexate Republicii Sovietice Socialiste Ucrainiene. Ocupaţia Sovietică a fost însoţită şi de distrugerea fiinţei naţionale prin arestări şi deportări în masă. Ruşii nu uitase miza războiului Ruso-Turc dela Plevna din 1877 care era să smulgă de la Turci şi să alipească lor Principatele Române  ( dracii au reînceput jocul iadului împotriva românilor)

·       La 30 August 1940 prin Dictatul de la Viena, puterile Axei, au obligat România să cedeze Ungariei ,jumătate din Transilvania.

·       La 7 Septembrie 1940 România a fost obligată să cedeze Bulgariei, sudul Dobrogei.

Datorită celor de mai sus,România devenise în situaţie disperată,  deaceia în Septembrie 1940 prin Decret Regal, Carol II-lea a numit prim ministru pe patriotul General Ion Antonescu. Acesta a cerut cooperarea cu Partidul Naţional Ţărănesc şi Partidul Naţional Liberal ,dar aceştia au refuzat cooperarea la un guverm dictatorial.

·       La 22 Iunie 1941 unităţi militare ale Germaniei şi României aliate deja, au început cooperarea cu Germania împotriva U.R.S.S. pentru recuperarea Basarabiei şi Bucovinei, Hitler schimbase foaia şi faţă de U.R.S.S.

Ne oprim aici cu istoria ce a urmat, pentrucă este un capitol lung,  Germania a pierdut războiul împotriva URSS,aliată cu Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii Apoi  România a fost oferită Sovieticilor comunişti situaţie ce duce România din nou în infern iar acest capitol  nu face obiectul prezentei lucrări.

Acum s-o reluăm dela capăt,cu obiectul lucrăriiii, menţionând următoarele perioade şi momente istorice cheie, de la Burebista la Mihai I :

1.-Uciderea regelui Burebista  şi divizarea în cinci a statului Geto-Dac

 2-Pierderea războiului Daco-Roman din an 106 de către bravul rege  Decebal; dar ce putea să facă, dacă ţara lui Burebista, a fost divizată-n cinci, după uciderea marelui rege de către duşmanii Patriei.

Atenţie :   un lucru, un obiect, orice, nu-l preţuieşti, nu-l înţelegi mai bine ca atunci când î-l pierzi. Înţelegi ce-seamnă a-ţi pierede Patria ? Înţelegi ce-nseamnă a fi patriot ? Ehe.... asta se-nvaţă, acasă de la părinţi, apoi la şcoală, apoi zi de zi, înveţi tu, apoi tu înveţi fiii, nepoţii, mereu şi mereu neîntrerupt ! Dacă Poporul e patriot, Ţara rămăne întreagă, bogată, frumoasă şi face poporul fericit.

3.- Au urmat 169 de ani (între 106 şi 275 )de stăpânire a poporului şi teritoriului Daciei şi parţial a Geţiei destrămate de către Imperiul Roman

    4- Apoi au urmat zece secole şi jumătate (275 –1330) de năvălire  a altor seminţii, asupra pământului şi poporului românesc, concomitent cu efortul unor cnezi şi voievozi de a reclădi zidurile sfărâmate ale Patriei.

     5.-Apoi au urmat alte cinci secole şi jumătate (1330 -1877) tributare la Turci a ţărilor Munteniei şi Moldovei şi 10 secole de dislocare a Ardealului de la patria mumă,prin stăpânirea Imperiului Austro-Ungar, concomitent cu lupta eroică a unor voievozi şi domnitori, pe care îi vom sublinia în tabelele  VI-2 ; VI-3 şi VI-4

6-Apoi s-a ajuns la Reunirea Ţării Româneşti (Muntenia ) şi a Moldovei- formând ,,Principatele Unite,’’ sub o nemaipomenită acţiune diplomat patriotică a politicienilor vremii ( PartidulNaţional Liberal şi Partidul Naţional Ţărănist), desemnând acelaş domnitor pe Alexandru Ioan Cuza la ambele principate,împotriva voinţei Imperiului Otoman şi al Uniunii Sovietice,care şi unii şi alţii râvneau la teritoriile Ţării Româneşti şi Moldovei..

 7.-Au urmat continuarea eforturilor politico patriotice de căutare a unui domnitor străin,având grad de rudenie cu regi ai marilor puteri europene,cu scopul de a înlătura pericolele de subjugare a Patriei pe de o parte, şi pe de alta de a înlătura şi puzderiile de ură şi invidie asupra şi între domnitorii autohtoni. Convingerea (după mai multe refuzuri şi acceptarea de a prelua mai întâi domnia  la 1866 şi mai apoi Regatul României la 1881 a lui Carol I De Hohenzolern.

8.-Cucerirea independenţei Principatelor Unite, de sub jugul Otoman sub directa conducere de către Carol I a luptelor armatelor Române şi Ruse în războiul Ruso-Turc de la Plevna în anul 1877.

9.- Etapele 1877 – 1914 sub dinastiile Carol I ; 1914 – 1927 sub regele Ferdinand I ; 1930 – 1940 sub regele Carol II-lea şi 1940 – 1947 sub regele Mihai I De România , sunt cele mai înalte etape  ale României , la nivelul superior al statelor europene pe plan economico social,ceiace a echivalat cu revenirea la statul Regelui Burebista.

10- Concluzie istorică : Considerând anul 1938, cel mai înalt nivel economic al României, ce a condus şi la cel mai înalt nivel economico-socio- patriotic al poporului Român, cu hotarele ţării reîntregite, putem concluziona că ţara lui Berebista şi-a reatins ţinta strămoşească.  

Continuând expunerea, după etapa năvălirilor altor seminţii peste ţară,voi arăta în măsura posibilităţilor de documentare- în principal cartea Dicţionar de Pesonalităţi Istorice; autor Petru Demetru Popescu- numele conducătorilor Transilvaniei, Moldovei şi Ţării Româneşti ( Muntenia ) precum şi perioadele lor de domnie,înscrise în tabelele VI-!;VI-2; VI-3. şiVI-4

Tabelul VI-2.Voievozi şi Principi ai Transilvaniei-Dacice,după anul 1000, până la realipire cu Patria Mumă, anul 1918 sub regele Ferdinand

Nr. crt.	N u m e l e	Voievod / Principe	Perioada
1	Ahtum	Voievod Banat	1008 - 1018
2	Kean	Voievod	Atestat în 1020
3	Mercuris	Principe	1103 1111 - 1113
4	Legfuros	Voievod	1199 - 1200
5	Benedict(nume de munte în Carpaţii Buzăului )	Voievod	1202 – 1206 1208 - 1209
6	Smaragd	Voievod	1206
7	Mihail	Voievod	1209 - 1212
8	Bertold De Marania	Voievod	1212 - 1213
9	Nicolae I	Voievod	Atestat  în 1213
10	Simion	Voievod	1215
11	Rafail	Voievod	1217 - 1218
12	Neuka	Voievod	1219 - 1221
13	Pausa	Voievod	1227 – 1231 1235 - 1240
14	Dionisie	Voievod	1233 - 1234
15	Andrei	Voievod	1235
16	Laurenţiu I	Voievod	1242 - 1252
17	Ştefan	Voievod	1250 1280
18	Nicolae  II	Voievod	1263 1267 - 1270
19	Ioan	Voievod	1273
20	Laurenţiu II	Voievod	1275
21	Ugriu	Voievod	1275 - 1276
22	Finta	Voievod	1276 - 1279
23	Leonard Borsa	Voievod	1282 1284 – 1285 1288 -1293
24	Apor	Voievod	1283
25	Kan  Ladislau	Voievod	1294 - 1315
26	Lakfi	Voievod	1300 - 1301
27	Toma De Szecseny	Voievod	1322 - 1342
28	Doja De Debretin	Voievod	1318 - 1321
29	Nicolae  IV	Voievod	1344
30	Lakfi  Ştefan	Voievod	1344 - 1350
31	Kendi Nicolae	Voievod	1352 - 1356
32	Lakfi  Andrei	Voievod	1356 - 1359
33	Lakfi  Dionisie	Voievod	1359 - 1367
34	Lakfi  Emeric	Voievod	1369 - 1372
35	Lakfi  Ştefan	Voievod	1373 - 1376
36	Ladislau	Voievod	1576 - 1391
37	Stibor	Voievod	1395 – 1401 1410 - 1414
38	Tomasi  Ioan	Voievod	1403 - 1408
39	Csaki  Nicolae	Voievod	1401 – 1403 1415 - 1426
40	Bebek  Emeric  I	Voievod	1393
41	Benek  Emeric  II	Voievod	1446 - 1448
42	Cseh  Petru	Voievod	1437 - 1438
43	Jakis  Ladislau	Voievod	1441
44	Desideriu De Lesencz	Voievod	1438 - 1440
45	IANCU De Hunedoara	Voievod	1441- 1456 Cel mai însemnat
46	Nicolae  V	Voievod	1450 - 1457
47	Dragffi  Bartolomeu	Voievod	1493 – 1495 1495 - 1499
48	Cliak  Emeric	Episcop şi Guvernator	1510 - 1526
49	Mailat  Ştefan	Voievod	1534 - 1539
50	Kendi  Francisc	Voievod	1534
	Zapolya Ioan         Sigismund	Rege Ungaria Principe Transilvania	1540 – 1551 1556 – 1559 1559  - 1571
51	Bathory Andrei	Principe	1559
52	Bathory  Sigismund (soldaţii lui ni l-a ucis pe Mihai )	Principe	1581 – 1597 1598 – 1599 1601 - 1602
53	Moise  Secuiul	Principe	1603
54	Boskei Ştefan	Principe	1606 - 1664
55	Kemeni  Ioan	Principe	1661 - 1662
56	Apfy  I Mihail	Principe	1661 - 1690
57	Apfy  II Mihail - fiul	Principe	1690 - 1701
58	Tokofy  Emeric	Principe	1690 - 1691
59	Francisc Racoczi	Principe	1704 - 1771

Tabelul VI-3- Voievozi şi domnitori ai Moldovei după anul 1000 până în anul independenţii Principatelor Unite 1877 de sub jugul Otoman

Nr. crt.	N u m e l e	Voievod / Domnitor	Perioada
1	Olaha	Voievod	Atestat 1247
2	Balc	Voievod	Înainte de 1359
3	BOGDAN  I Întemeietor	Mare domnitor	1353 - 1367
4	Dragoş Vodă	Domn Moldova Mică (Maramureş	1352 - 1353
5	Laţcu –fiul lui Bogdan	Domnitor	1365 - 1375
6	Costea Voievod	Domnitor	1373 - 1375
7	Petru  I	Domnitor	1375 - 1391
8	Iuga  ( Ologul)	Domnitor	1399 - 1400
9	Roman  I	Domnitor	1391 - 1394
10	Alexandru Cel Bun	Domnitor	1400 - 1432
11	Iliaş  I	Domnitor	1432 - 1433
12	Ştefan  II	Domnitor 44-45 împreună cu Petru  II	1433 – 1435 1435 – 1442 1442 – 1444 1444 - 1445
13	Petru  II	Domnitor Domnitor Domnitor	1444 – 45 împreună cu Ştefan  II 1447 1448 - 1449
14	Bogdan  II	Domnitor	1449 - 1451
15	Petr  Aron  III	Domnitor	1451 -1452 1454 – 1455 1455 - 1457
16	Cibăr  Vodă	Domnitor	1448 – 1449(3 luni )
17	Alexândrel	Domnitor	1452 - 1454
18	ŞTEFAN  CEL  MARE	Domnitor	1457 -1504
19	Bogdan  III Cel Orb	Domnitor	1503 - 1517
20	Ştefăniţă ( Ştefan  IV )	Domnitor	1517 - 1527
21	Petru  Rareş	Domnitor	1527 – 1538 1541 - 1546
22	Ştefan  Lăcustă	Domnitor	1538 - 1540
23	Iliaş Rareş	Domnitor	1546 - 1551
24	Alexandru  Cornea	Domnitor	1540 - 1541
25	Ştefan  Rareş	Domnitor	1541 - 1552
26	Ion  Joldea	Domnitor	1552
27	Alexandru Lăpuşneanu	Domnitor	1552 – 1561 1564 - 1568
28	Bogdan  Lăpuşneanu	Domnitor	1568 - 1572
29	Tomşa  Ştefan	Domnitor	1563 - 1564
30	Ioan  Potcoavă	Domnitor	1557 ( 2 luni )
31	Despot  Vodă	Domnitor	1561 - 1563
32	Ioan Vodă Cel Cumplit	Domnitor	1572 - 1574
33	Petru  Şchiopu	Domnitor	1574 – 1577 1578 – 1579 1582 -1591
34	Iancu  Sasu	Domnitor	1597 - 1582
35	Aron  Tiranul	Domnitor	1491 - 1592
36	Petru  Cazacu	Domnitor	1592
37	Moghilă  Eremia	Domnitor	1595 – 1600 1600 - 1506
38	Moghilă  Mihail	Domnitor	1607
39	Moghilă  Constantin	Domnitor	1607 - 1611
	Moghilă  Alexandru	Domnitor	1615 - 1616
40	Mihnea  Radu	Domnitor D.Ţara Rom. D.Ţara Rom. D.Ţara Rom. D.Ţara Rom.	1616 – 1619 1623 – 1626 1601 – 1602 1611 1611 – 1616 1620  - 1623
41	Alexandru  Coconu	Domnitor	1629 - 1530
42	Moghilă  Moise	Domnitor	1629 – 1631 1633 - 1634
43	Moghilă Barnovschi Mir.	Domnitor	1626 – 1629 1633
44	Iliaş  II Alexandru	Domnitor D.Ţara Rom. D.Ţara Rom. D.Ţara rom.	1629 – 1621 1616 1616 – 1518 1627 - 1629
45	Tomşa Ştefan	Domnitor	1511 – 1615 1521 - 1623
46	Gratiani  Gaşpar	Domnitor	1619 - 1620
47	Vasile  Lupu	Domnitor	1634 - 1653
48	Gheorghe  Ştefan	Domnitor	1653 1653 - 1658
49	Gheorghe  Ghica	Domnitor D. Moldova	1659 – 1660 1658 - 1659
50	Dabija  Vodă	Domnitor	1661 - 1665
51	Ştefan  Petriceicu	Domnitor	1672 – 1673 1673 – 1674 1683 -1684
52	Cantemir Antioh	Domnitor	1695 – 1700 1705 -1707
53	Cantemir  Constantin	Domnitor	1685 – 1693 1710 - 1711
54	CANTEMIR  DIMITRIE	Domnitor	1693 171O - 1711
55	Antoh  Jora Hatmanul	Caimacan	1711
56	Duca  Constantin	Domnitor	1693 – 1695 1668 - 1672
57	Lupu  Ştefăniţă	Domnitor	1659 - 1661
58	Ştefan  Răzvan	Domnitor	1693 - 1695
59	Calimachi  Faustin	Domnitor D.Ţara Rom.	1711 – 1712 1716 - 1721
60	Gherghe  Apostol	Caimacan	1718
61	Grigore  Ghica  II	Domnitor D.Ţara Rom. Domnitor Domnitor D. Ţara Rom.	1726 – 1733 1733 – 1735 1735 – 1739 1738 - 1741 1748 - 1752
62	Mihai  Racoviţă	Domnitor	1703 – 1705 1707 -1709 1726
63	Nicolae  Mavrocordat	Domnitor Domnitor D.Ţara Rom-	1710 1711 – 1715 1719 - 1730
84	Constantin Mavrocordat	Domnitor Domnitor Domnitor D.Ţara Rom. D.Ţara Rom. D.Ţara Rom. D.Ţara Rom. D.Ţara Rom.	1733 – 1735 1741 – 1743 1748 – 1749 1730 1731 – 1733 1735 – 1741 1744 – 1758 1781 - 1763
65	Ioan  II Mavrocordat	Domnitor	1743 - 1747
66	Constantin Racoviţă	Domnitor . Domnitor D.Ţara Rom	1749 – 1753 1756 – 1757 1756 - 1757
67	Grigore  Ghica  III	Domnitor Domnitor D.Ţara Rom.	1764 – 1767 1774 – 1777 1768 - 1764
68	Matei  Ghica	Domnitor	1753 – 1756 1762 - 1763
69	Scarlat  Ghica	Domnitor D.Ţara Rom. D.Ţara Rom.	1757 -1758 1758 – 1761 1765 - 1766
70	Ioan Teodor Calimachi	Domnitor	1758 - 1761
	Grigore  Calimachi	Domnitor Domnitor	1761 1767 - 1769
71	Constantin  Moruzi	Domnitor	1777 - 1782
72	Alexandru II Mavrocordat	Domnitor	1785 - 1786
73	Manole Giani Ruset	Domnitor D.Ţara Rom.	1789 1771
74	Mihai  Şuţu	Domnitor D.Ţara Rom. D.Ţara Rom.	1782 – 1795 1783 – 1786 1792
75	Alexandru Calimachi	Domnitor	1795 - 1799
76	Grigore  Ipsilanti	Domnitor D.Ţara Rom. D.Ţara Rom.	1799 – 1801 1802 – 1806 1806 - 1807
77	Alexandru  Ipsilanti	Domnitor D.Ţara Rom.	1796 – 1797 1744 - 1782
78	Alexandru  Şuţu	Domnitor	1802 1818 - 1821
79	Scarlat  Calimachi	Domnitor	1806 1807 – 1810 1812 - 1819
80	Alexandru Hangerliu	Domnitor	1807
81	Ioniţă Sandu Sturdza	Domnitor Primul  domn	1822–1828 român după fanarioţi
82	Grigore  Ghica	Domnitor	1849 – 1853 1854 - 1856
83	Mihail Sturza	Domnitor	1834 - 1859
84	Panu  Anastase	Caimacan	1858
85	Ştefan  Catargiu	Caimacan	1858

Tabelul VI-4-Voievozi şi domnitori ai Ţării Româneşti (Muntenia) după anul 1000 până în anul independenţii 1877

Nr. Crt.	Numele	Voievod Domnitor	Perioada
1	Sacea	Voievod
2	Ghilea	Voievod	1086-1091
3	Thomir	Voievod	1290-1310
4	BASARAB  I CEL MARE	Mare  domnitor	1310-1352
5	Nicolae Alexandru	Domnitor	1352 - 1364
6	Vlaicu Vodă	Domnitor	1364 - 1377
7	Radu  I	Domnitor	1377 - 1383
8	MIRCEA CEL MARE	Mare domnitor	1386 - 1418
9	Dan al  II-lea	Domnitor	1420 - 1431
10	Radu  II	Domnitor	1421 (Mai- Noiembr.)
			1423 Vara
			1424 Toamna
			1426 Ianuarie
			1427 Primăvara
11	Vlad Dracul	Domnitor	1432 – 1442  1441 - 1447
12	Basarab  II	Domnitor	1442 - 1443
13	Mircea  II	Domnitor	1442 ( 3 luni )
14	Vladislav II	Domnitor	1447 - 1456
15	Vlad  Ţepeş	Domnitor	1448   1456 – 1462 1476
16	Radu  Cel  Frumos	Domnitor	1462 - 1475
17	Basarab Cel Bâtrân	Domnitor	1472 - 1476
18	Basarab Cel Tânăr	Domnitor	1477 – 1481 1481 - 1482
19	Vlad  Călugărul	Domnitor	1481 1491 - 1495
20	Radu Cel Mare	Domnitor	1495 - 1508
21	Mihnea Cel Rău	Domnitor	1508 - 1510
22	Mihnea  IV	Domnitor	1509 - 1510
23	Neagoe  Basarab	Domnitor	1512 - 1521
24	Teodosiu	Domnitor	1521
25	Radu Dela Afumaţi	Domnitor	1522 - 1529
26	Vlad  Inecatul	Domnitor	1530 - 1532
27	Vlad Călugărul	Domnitor	1521 ( 2 luni )
28	Moise  Vodă	Domnitor	1529 - 1530
29	Vladislav  III	Domnitor	1523 1524 1525
30	Vlad  Cel  Tânăr	Domnitor	1516 - 1522
31	Vlad  Vintilă-Slatina	Domnitor	1532 - 1535
32	Radu  Ilie	Domnitor	1535
33	Mircea  III	Domnitor	1541
34	Mircea  V Ciobanu	Domnitor	1545 – 1552 1553 -  1554 1558 - 1559
35	Pătraşcu Nicolae	Domnitor	1559
36	Pătraşcu Cel Bun	Domnitor	1554 - 1557
37	Petru Cel  Tânăr	Domnitor	1559 - 1568
38	Vintilă Vodă	Domnitor	1574  ( Mai 4 zile )
39	Ştefan Surdu	Domnitor	1591 - 1592
40	Mihnea  II Turcitu	Domnitor	1577 – 1583 1585 - 1591
41	Petru Cercel	Domnitor	1583 - 1545
42	Alexandru  Cel  Rău	Domnitor	1592 - 1593
43	MIHAI  VITEAZU	Domnitor	1593 - 1601
44	Radu  Mihnea	Domnitor Domnitor Domnitor Domnitor D. Moldova D. Moldova	1601 – 1602 1611 1611 – 1616 1620 – 1623 1616 – 1619 1623 - 1626
45	Moghilă Simion	Domnitor	1600 - 1601
46	Radu  Şerban	Domnitor	1602 – 1611 1611
47	Moghilă  Gavril	Domnitor Domnitor	1616 1618 - 1620
48	Iliaş Alexandru	Domnitor Domnitor D.Moldova	1616 – 1618 1627 – 1629 1620 - 1621
49	Tomşa  Leon	Domnitor	1629 - 1632
50	MATEI  BASARAB	Domnitor	1632 - 1654
51	Const.Şerban Basarab	Domnitor	1654 -1658
52	Gheorghe  Ghica	Domnitor	1659 - 1660
53	Nihnea  III	Domnitor	1658 - 1659
54	Grigore  Ghica	Domnitor	1660 – 1664 1672 - 1673
55	Radu  Lepon	Domnitor	1664 – 1669
56	Cantacuzino Dumitraş	Domnitor	1673 1674 – 1675 1684 - 1688
57	Gheorghe Duca	Domnitor D.Moldova D.Moldova	1673 – 1678 1603 – 1660 1668 - 1672
58	Şerban Cantacuzino	Domnitor	1678 - 1688
59	CONSTANTIN BRÂNCOVEANU	Domnitor	1688 - 1714
60	Ştefan Cantacuzino	Domnitor	1714 - 1716
61	Ioan  Mavrocordat	Domnitor	1716 - 1719
62	Nicolae  Mavrocordat	Domnitor D.Moldova D.Moldova D.Moldova	1719 – 1730 1710 1711 – 1719 1719 - 1730
63	Const. Mavrocordat	Domnitor Domnitor Domnitor Domnitor Domnitor Domnitor D.Moldova D.Moldova D.Moldova D.Moldova	1730 1731 – 1733 1735 – 1741 1744 – 1745 1756 – 1768 1761 – 1763 1733 – 1735 1741 – 1743 1747 – 1749 1769
64	Matei  Ghica	Domnitor D. Moldova	1752 – 1753 1753 - 1756
65	Mihai Racoviţă	Domnitor Domnitor D.Moldova D.Moldova D.Moldova	1730 – 1731 1741 – 1744 1703 – 1705 1707 – 1709 1726
66	Constantin Racoviţă	Domnitor D.Moldova D.Moldova	1756 – 1757 1749 – 1753 1756 - 1757
67	Scarlat  Ghica	Domnitor D.Moldova	1758 – 1761 1765 – 1766 1757 - 1758
68	Grigore  Ghica II	Domnitor D.Moldova Domnitor D. Moldova	1733 – 1735 1726 – 1733 1748 – 1752 1735 - 1739
69	Ştefan  Racoviţă	Domnitor	1764 - 1765
70	Alexandru  Moruzi	Domnitor D.Moldova	1742 – 1796 1799 - 1801
71	Grigore  Ghica  III	Domnitor D.Moldova D.Moldova	1768 – 1777 1766 – 1767 1774 - 1777
72	Nicolae  Caragea	Dpmnitor	1782 - 1783
73	Alexandru  Ipsilanti	Domnitor D.Moldova	1774 – 1782 1796 -1797
74	Manole Giani RUSET	Domnitor D.Moldova	1771 1789
75	Nicolae  Mavrogheni	Domnitor	1786 - 1790
76	Mihai  Şuşu	Domnitor Domnitor D.Moldova	1783 – 1785 1792 1792 - 1795
77	Hangerliu Constantin	Domnitor	1797 - 1799
	Nicolae  Caragea	Domnitor	1782 - 1783
78	Constantin Ipsilanti	Domnitor D.Moldova	1802 – 1806 1806 – 1807 1799 - 1801
79	Ion  Caragea	Domnitor	1812 - 1818
80	Grigore  Ghica  IV	Domnitor	1822 - 1828
81	Alexandru  Ghica	Domnitor	1834 - 1842
82	Gheorghe Bibescu	Domnitor	1842 - 1848
83	Const.Cantacuzino	Caimacan	1848
84	Barba Stirbei	Domnitor	1849 – 1853 1854 - 1856
85	Ioan Manu Emanuel Băleanu Ioan Filipescu	Caimacani	1858 - 1859
86	ALEX. IOAN  CUZA (Plătitor de tribut la  turci )	Domnitor Principatele Unite	1859 – 1866 MOMENT NAŢIONAL  DE  VÂRF
87	CAROL I  De Hohenzo- llern (Plătitor de tribut la Turci CAROL  I CAROL  I	Domnitor Principate Domnitor  Principatte Rege  Prin- cipate Unie	1866– 1877Moment de vârf,1877,CUCERIREA   INDEPENDENŢEI 1877 – 1881 Etapă eco- nomică de vârf  1881- 1914 Etapă eco- nomică de vârf
88	FERDINAND  I De Hohenzollern	Rege  Prin- cipate Unie REGE ROMÂNIA MARE	1914 – 1918 1918 – 1827 Etapa de vârf economic şi de întregirea Regatului lui Burebista
89	CAROL II De Hohenzo- llern-primul care se naşte în România	REGE ROMÂNIA	1930 - 1949
90	MIHAI I De România	REGE ROMÂNIA	1927-1930 sub regenţâ 1940- 1947 rege constituţional

§ -CAP. VII- CONCLUZII  GENERALE

A- Cu privire la principii de bază

1-Istoria unei naţiuni, trebuie să  oglindească realitatea crudă,astfel încât să atingă scopul cel nobil.

2- Scopul istoriei, nu este numai acela de a ne cunoaşte rădăcinile fiinţei naţionale, ci mai ales ca generaţiile următoare să înveţe săvârşirea de îndreptare ale greşelilor anterioare, astfel încât puterea naţiunii să ajungă atât în timpul prezent, la nivel maxim în raport de moştenirea  strămoşească,cât şi spre viitor,în raport cu pasul vremii..

3- Puterea naţiunii ( cetăţii ) stă în :

3.1- Unirea fiilor naţiunii ( cetăţenii ), prin liantul iubirii de patrie, prin educaţia copiilor şi adulţilor de către părinţi ,şcoală şi organisme ale societăţii structurale.

3.2- Puterea educaţiei în primele două etape ale copilăriei (2x7 ani) apoi  continuate de adolescenţă (1x 7 ani  sau 2x7 ani) de educaţie profesională şi mai departe  n x 7 ani  tot restul vieţii.

3.3- Puterea sănătăţii individuale şi sociale,

3.4- Puterea de apărare naţională în raport de eventuale agresiuni externe sau interne,

3.5- Puterea de producţie materială,familială şi socială ce constituie baza de putere economică naţională ale tuturor celorlalte puteri,componente.

3.6- Structurare socială în formă piramidală ( conform principiului divin ) şi aşezarea cetăţenilor pe treapta scării piramidale, numai şi numai în raport de valoarea morală şi profesională contributoare la forţa economico-cultural-social-naţională,în structurile naţional-sociale şi a  fiecărui  cetăţean-familie.

3.7- Puterea şi arta de a alege sistemul şi structurile de organizare socială,şi ale conducătorilor.

3.8- Puterea şi arta conducătorilor de a pune în valoare toate puterile amintite mai sus, precum şi de prietenie în alianţe politice interne şi externe , pentru prosperitatea socială şi a naţiunii.

Lista factorilor de putere naţională enunţate nu este nici exhaustivă,nici în ordinea de importanţă, toate sunt de prioritate absolută, totul într-un proces activ,mereu evolutiv ; deaceia trebuie să ne conoaştem istoria reală pentru a învăţa şi a corecta.

B-           Cu privire la etapele istorice

Obiectul scurtelor descrieri asupra etapelor istorice, de la Regele Burebista-zeu (- 82-44 ÎH) la Dinastia Regală 1866-1940      ( Carol I; Ferdinand I ; Carol II-lea ; Mihai I ) pun în evidenţă următoarele etape istorice caracteristice, ale Naţiunii şi ale Poporului Român.:

            Etapa (1) de vârf ;şi de referinţă a ,,gradului de independenţă naţională ’’ sub regele Burebista,(-82 – 44 ÎH)   era de 100%

 Notă : termenul de independenţă naţională, reprezintă un indicator, ce exprimă în procente, puterea unei naţiuni (economic şi strategico- militar) de aşi apăra naţiunea ( teritoriul propriu şi poporul său ) faţă de eventuale agresiuni externe.

Oarecum ţinem cont şi de un alt indicator, numit ,,grad de protecţie social-naţională’’ definit de structura politică ; democratică, dictatorială,etc.şi care vizează relaţii interne ale statului.

Etapa (2) a regelui Decebal ( 87- 106 dH ) când, datorită divizării teritorial-statale în cinci, apreciem asemenea şi indicatorul ,, gradul de independenţă, adică 100 : 5 = 20 %

Etapa (3) de stpânire a Imperiului Roman de la anul 106 la 275 cu grad de independenţă în sclavie de minus – 100% ; nu numai că teritoriul era pierdut, dar şi libertatea cetăţeanului era pierută ; doar Dacii şi Geţii liberi mai vieţuiau, dar şi aceştia precum animalele, mereu în pericol.

Etapa (4) a năvălirii altor seminţii,între anii 275 şi 1330, pentru care apreciem deasemeni un grad de independenţă de – 100%

Etapa (5) de sub administraţia imperiilor Otoman şi Austro-Ungară, cu indicatorul de independenţă deasemeni  –100% (populaţiile naţionale înrobite şi teritoriile pierdute) cu excepţie a momentului excepţional (6) realizat de Domnitorul Mihai Viteazu la an 1600

Etapa (7) Unirea Principatelor la 1859 până la 1877 ,câştigarea Independenţei Principatelor Unite, apreciind un indicator de independenţă de 100 : 3 = 33% ( Transilvania rămânea, cu teritoriul şi poporul, tot în afară şi robie )

1-            Etapa (8) dintre anii 1877- 1914 de avânt economico-social sub regele Carol I, pentru care apreciem un grad de independenă de numai + 66 % pentrucă zona Transilvană era încă în afara graniţelor.

2-            Etapa (9) 1914 – 1918 când la 1918 sub regele Ferdinand I, s-a săvârşit reîntregirea ţării la nivelul de referinţă Burebista, cu grad de independenţă 100%

3-            Etapa (10)1918 – 1940 când atât gradul de independenţă cât şi cel de ,,protecţie social-naţională era deja maxim prin cel mai mare nivel economic european, România bogată, cu aurul galben ,grânarul Europei ; aurul negru ( petrolieră ) şi aurul   verde ( bogăţia pădurilor ) Pentru această etapă apreciem gradul de independenţă împreună cu cel de protecţie social-naţional de 100%

4-             Anul 1940 şi următorii sub opresiunea comunistă, din nou coboră atât indicatorul de independenţă cât şi cel de protecţie social-naţional . Aşa se încheie un ciclu de istorie a Poporului Român

Grafic , exprimând valorile gradului de independenţă naţională, pe etapele şi momentele istorice ale României, se prezintă ca în fig. VII-1

C - Cu privire la dimensiunile gradului de independenţă pe duratele perioadelr istorice

Analizând duratele etapelor istorice prin imaginea evoluţiei gradului de independenţă a României, din fig. VII-1, aceasta ne imprimă pe de o parte o adâncă tristeţe, dar pe de altă parte o răspundere imensă atât cetăţenilor, cât şi conducătoriluor de toate categoriile,mai ales.

Gradul de independenţă,exprimat în fig. VII-1 ne permite să facem şi un calcul al indicatorului ,,Produsului Social Naţional de Independenţă ( PSNI’’)  care reprezintă valoarea produsului dintre Gradul de independenţă notat cu  + sau - dintr-o anume perioadă cu numărul de ani ai perioadei respective.. Ca exemplu, în perioada 1-Burebista PSNI= + (100 x 38 ani) = +3.800  iar în perioada 2-Decebal   PSNI = (+ 20 x 150 – 80 x 150 ) = +3000 – 12.000 =     - 9.000  Valoarea – 9.000 exprimă valoarea în cifre a suferinţei de idependenţă în perioada de după Burebista. Un alt exemplu : PSNI în anii dintre perioadele anilor 106 şi 1859; este de 1753 ani x -100 = - 175.300 . Aceste valori apasă independenţa fiecărui cetăţean al vremii

Privind imaginea din fig. VII-1 putem să ne punem numeroase întrebări; iată câteva :

1.- Ne putem imagina starea de viaţă a cetăţeanului de orice categorie socială, lipsit de independenţă, de viaţă individuală, familială, socială ?

2.- Starea de neindependenţă individuală, familială, socială nu cumva împinge la hoţie, şi la toate celelalte nedemne de moralitate ?

3,-  În cazul  independenţii naţionale,sociale, cetăţeneşti, adică într-un stat democrat, ce rol trebuie să aibă : 1) conducătorul ales şi 2) cetăţeanul  alegător?  În ecuaţia acestui binom stă secretul succesului de independenţă, de putere, naţională,soială, familială, individuală

Închei această carte cu rugăciunea :  Ajută-Ne Doamne !

D - Cu privire la sisteme de organizarea Statal-Naţională

Am mai spus, sunt fidel  Divinităţii a toate ştiutor, a toate creator,- făcător  al Universurilor, al profesiunii ce până la urmă tot Divinul mi-a hotărât-o , a istoriei neamului şi a administrării sănătăţii.

Ce n-am spus sunt multe, dar una ce mi se pare crucială referitoare la sistemele de organizare statal-naţională, este următoarea :

Statele în general  practică trei sisteme :

1.-Monarhia cu două subvariante 1) Dictatorială (Dincolo de Dumnezeu şi Popor )  2) Constituţională ( Apropiată atât de Dumnezeu cât şi de Popor )

2- Dictatura în general, cu variantele de extremism , 1) De stanga, de tip comunism, fără Dumnezeu, 2) De dreapta naţionalist-şovină, deasemeni fără Dumnezeu.

3- Democraţia, ce are şi ea două variante, 1) una adevărată, constituţională, în care Poporul este suveran şi alege conducătorii pe toate tretele sociale prin vot şi 2) Democraţia perversă, cumpărată fie de către bogătaşii interni, fie externi.

Faţă de cele trei sisteme cu subvariantele lor, să ne întrebăm, care sunt de preferat ? Din toate, exclud dictaturile şi reţin două :

1.- Monarhia Constituţională – care presupune că monarhul se situiază pe un nivel, superior între Dumnezeul nostru al tuturor şi Poporul Monarhului pe care îl serveşte conform Normelor Constituţionale.stabilite de Popor prin Constituţie şi Palament, reprezentaţi aleşi ai poporului..

2- Democraţia Constituţională,cu aceleaşi reguli stabilite de Poporul Naţional.

Între cele două, desigur, sunt preferinţe ; sigur, ambele au avantaje şi dezavantaje, ambele cu referire la calitatea Regelui sau a Preşedintelui.

Preferinţa mea înclină spre Rege, pentrucă Regele se situiază, undeva mai sus, mai aproape de Dumnezeu- cu condiţia ca Regele să onoreze Constituţia.

Evident , apare rolul Constituţiei- aceasta trebuie a fi Sfantă ; Cum, Cine, trebuie cântărit.

Îmi argumentez preferinţa prin :

1-  De n-ar fi fost Burebista rege.zeu, n-am fi avut origine de neam, n-am fi avut geografia pămăntului moştenit, am fi fost nimeni.

2-  De n-ar fi fost Voievozii şi Domnitorii Noştri ce-au dus lupta grea de osăndă, ne-am fi pierdut.

3-  De n-ar fi fost Regele Carol I şi-npreună cu eroii ţări care s-au jertfit pentru independenţă, am fi dispărut ca ţară şi popor.

4-  De n-ar fi fost Regele Ferdinand I şi Regina Maria, întregirea României Mari, cea a lui Burebista, alături de eroii ţării noastre care s-au jertfit, România şi Poporul Ei, n-ar mai fi fost.

5-  De n-ar fi fost ......de n-r mai fi, ne-am pierde Naţia şi Neamul !

Faţă de cele trei sisteme cu subvariantele lor, să ne întrebăm, care sunt de preferat ? Din toate, exclud dictaturile şi reţin două :

1.- Monarhia Constituţională – care presupune că monarhul se situiază pe un nivel, superior între Dumnezeul nostru al tuturor şi Poporul Monarhului pe care îl serveşte conform Normelor Constituţionale.stabilite de Popor prin reprezentaţi aleşi.

2- Democraţia Constituţională,cu aceleaşi reguli stabilite de Poporul Naţional..

Între cele două, desigur, sunt preferinţe ; sigur, ambele au avantaje şi dezavantaje, ambele cu referire la calitatea Regelui sau a Preşedintelui.

Preferinţa mea înclină spre Rege, pentrucă Regele se siruiază, undeva mai sus, mai aproape de Dumnezeu- cu condiţia ca Regele să onoreze Constituţia.

Evident , apare rolul Constituţiei- aceasta trebuie a fi Sfantă ; Cum, Cine, trebuie cântărit.

Şi mai e cava, ceva să nu uit. Rolul Reginei, care este imens, dar greu de înţeles. Regina, nu-i tot una cu Prima Doamnă, soţia Preşedintelui  Republicii. Rolul Reginei în Societatea cea sănătoasă, iubitoare, armonioasă este ca şi cel al reginei din stupul de albine; rol ce nu-l poate juca nimeni altcineva.            

Pentru a fi mai explicit,ar trebui să pun în speţă rolul Reginelor României, Elisabeta ( Carmen Silva ),alături de Carol I ;  Regina Maria ( mama răniţilor şi a sărăcimii) alături Ferdinand I precum şi a Reginei Elena, mama lui Mihai I de Rpmânia.

Iată,pentru a nu face o descriere de fapte, în cuvintele mele nepricepute, am să citez câteva rânduri dintr-o carte a Reginei Maria.

,,Undeva,lângă Curtea de Argeş, colonelul Anderson          ( american ) a întrebat dacă Ileana, împreună cu mine, am putea veni să ajutăm la distribuirea de provizii pe care ei le împărţeau pentru ţărani. Îmbrăcaţi în costumele lor pitoreşti, bărbaţi,femei şi copii s-au strâns buluc în jurul nostru în şiruri dense. Gestica lor era neliniştită şi încordată ; ochii păreau foarte măriţi pe feţele lor emaciate, ca de ceară. Era uşor să vezi că mizeria şi lipsurile au fost companionii lor constanţi, dar obişnuiţi cu suferinţa , ei acceptau fără a protesta sau fără a fi surprinşi de evenimentele inexplicabile care se perindau prin simpla lor viaţă (de după războiul din 1917 ) Venirea Reginei era, oricum, un eveniment fericit şi s-au îmbrâncit înspre mine în număr aşa de mare, că autorităţile au vrut să-i dea înapoi. Am intervenit rugând să li se permită să se apropie de mine, cât doreau, numai aşa îşi puteau arăta dragostea lor şi devotamentul, în felul lor simplu.Doreau să-mi sărute mâinele, să atingă,mâneca, poalele fustei sau să se uite la faţa mea.   

Ştiam felul lor de a fi şi mă simţeam ca acasă printre ei ; pe toată durata războiului, oare nu aşa au venit la mine şi soldaţii noştri ?’’

Am încheiat citatul, dar nu şi ce a urmat; asta , pentru a scurta vă voiu povesti, cu cuvintele mele.

La un moment dat,zice regina, văd în apropiere, în gloata de oameni o femeie,îmbrăcată-n alb,cu părul albit,deşi vărsta-i nu justifica asta.Se înghesuia să vină spre mine, dar lumea se împotrivea. Preotul ce era lângă mine-mi şopteşte : este nebună, dar nu face rău, i-a murit fecioru-n război. Am intervenit s-o lase să vină. A venit, şi mi-a sărutat mâna; am m ăngâiat-o pe cap, apoi  mi-a luat măna şi mi-o săruta,; o srângeam de mână cu dragoste şi ea făcea la fel. Apoi a plecat grăbită şi după un timp a revenit grăbită cu o boceluţă în mână, pe care mi-a făcut-o cadou. Eram curioasă să văd ce-i înăuntrul ei. Era un veston militar şi nişte bocanci rupţi şi scâlciţi. Erau hainele şi încălţările ce i le trimisese mamei, când a fost înştiinţată că feciorul ei devenise erou de patrie.

Ce faci bătrâne ? eşti pald-verzui ca de praz

Şi-o lacrimă, o lacrimă-ţi se scurge pe obraz.

Da nepoate, văzuta-i bine,că sufletu îmi plânge,

Ai răscolit  sângele prin  vinele-mi,ce-mi curge

Ca-m fost acolo la Pevna cu Carol întâi

Şi dicolo am fost cu Ferdinand întâi

Şi dincolo, la Mărăşeşti,Vaslui Adjud, sau Oituz

Am fost acolo cu armata,înotând în sânge

Cu armata -n luptele dure în schije de obuz

Da nepoate plâng, şi inima îmi plânge

C-am fost acolo şi dincolo,ştiu, am văzut,şi am învins

Pe Carol, pe Ferdinand în focul luptei în focul cel încins

Înbărbătând armata, lovind cu sabia,cu flinta şi  tunul.

Duduia văzduhul, cerul scăpăra ,se scutura pământul,

Visul  de veacuri, un vis frumos al lui Mihai Viteazul

Un vis de neam latin,un vis regal de  Burebista şi Decebal

Visul  de moştenire a noastră Români, Pământu şi Neamu

Plâng ,c-am văzut armatele lui Carol şi Ferdinand în zale

Pâng  nepoate,de ce ştiu,şi ce- am văzut acolo-n spitale

Pe reginele noastre, Elisabeta la Plevna-n Balcani

Pe regina Maria , mama răniţilor în spital la Focşani

CUPRINS

PERIOADE  ŞI  MOMENTE  ISTORICE  CHEIE  ALE  POPORULUI  ROMÂN ŞI ALE PĂMÂNTULUI  STRĂMOŞESC        

DE LA  BUREBISTA  LA  MIHAI  I

Cap. I – Precizări  introductive

Cap. II – Perioade şi momente istorice cheie ale românilor,

        II-1- Perioada de referinţă a Naţiunii Române sau timpul regelui Burebista     

 II.2- Neamul

 II.3-  Teritoriul Regelui- zeu Burebista

  II.4- Forţa administrativ-economică şi militară a statului Geto-Dac   

         a regelui Burebista-zeu

II. 5 – Finalul epocii regelui Burebista

II. 6 – Câteva elemente de istorie antică ale Traciei, Geţiei şi Daciei

        1.- După ce Hercule se întoarce din Spania

         2.-Dacii şi Geţii, închinători ai lui Zamolxis

         3.-Momente Dacice la autori Hispanici ai antichităţii, Lucan,   

              Seneca, Marţial.

Cap. III- Perioada Regelui  Decebal – anii 87- 106

Cap. IV- Perioada de stăpânire Romană a Daciei şi parţial a Geţiei anii    

              106 – 275

IV-1 – Modul de administrare a Daciei de către Romani

     IV- 2 – Evoluţii de extindere a legiunilor romane şi pe teritoriile getice,în paralel cu atacarea altor neamuri – la început Geţii

IV- 3- Părăsirea teritoriilor Daco-Getice de către Romani , concomitent cu reorganizarea românilor în cnezate,voievodate şi cu  năvălirile, fie ale unor popoare migratoare, fie  de  pradă.

Cap. V- Alte o mie de ani de năvăliri în Geto- Dacia de mase ale altor popoare, după plecarea Romanilor.

V.1- Motivaţii ale popoarelor migratoare,

V.2- Valuri de popoare spre teritoriile româneşti

V.2-1- Hunii

V.2-2- Gepizii

V.2-3  Avarii

V.2-4- Slavii

V. 2-5- Ungurii

V.2-6- Tătarii

Cap. VI – Refacerea statului Geto-Dac, cel moştenit şi cel de referinţă , statul Regelui Burebista,

Tabelul VI.1- Bravi voievozi, domnitori şi regi ai ţării şi poporului român

Tabelul VI.-2- Voievozi şi principi ai Transilvaniei Dacice, după

anul 1000 până la realipirea cu Patria Mumă ,anul 1918 sub regele Ferdinand I

Tabelul VI.-3- Voievozi şi domnitori ai Moldovei după anul 1000 până la independenţa Principatelor Unite,anul 1877 de sub jugul Otoman, sub regele Carol I

         Tabelul VI-4- Voievozi şi domnitori ai Ţării Româneşti după anul 1000 până la anul independenţii, anul 1877 de sub jugul Otoman, sub regele Carol I

Cap. VII- Concluzii generale:

A-  Cu privire la principii de bază,

B-  Cu privire la etapele istorice

 C  Cu privire la dimensiunile gradului de independenţă pe  

     duratele perioadelor istorice