GURA TEGHII, PENTELEU, CERNATU,
VARLAAM SI IONUŞ- MICLAUŞ
Imi cereţi,să vă vorbesc de Gura Teghi ?
Nu pot să zic acum,nimic de Gura Teghii
Acum ? nu, nu pot, mă bate Dumnezeu
De n-aş vorbi înainte de Patriarhul Penteleu.
Că ce-a fost Gura Teghi,la origini,inainte ?
O comună? un sat? O nu, adu-ti aminte,
Era doar, o gură de pârâu, Pârâul Tega
Ce şepuia printre pui de munti,de Penteleu
O oază de pământ, sfinţit de Dumnezeu.
La vărsare, o gură de pârâu , Pârâul Tega
Un sat,cu oameni de legendă,năzdrăvani
Conduşi de regi ca Cer Natus si Varlaam
Fii de Traco-Daco –Geţi,voinici,,întregi
Giganţi,de Traco-Geto-Daci , fii de regi
Fii de taţi viteji şi mame sfinte,demne
Ce au rămas să-i stim doar din legende.
Viforâta, cea înalta de picior
Jucăuşă şi iute ca un vifor
Zănoaga ,cea cu zbenguială-n joc
Rotunjică ,subţirică la mijloc
Cu obrajii roşiori şi plini de foc
Baba Dochia şi Muşa Mare,
Ce străluceau în sărbatoare.
Popor de forţă,cu fii cutezători , viteji
Conduşi tot în victorii, de voievozi şi regi
Ce nu-i răbdau la frontire pe duşmani
Flacăi,bărbati zăgani,de meseria lor ciobani .
Urcau oile la munte,spre varf de Penteleu.
Şi fraţi erau cu cei din Vrancea ori Comandau
Şi cine este Penteleu? Cer Nat?Varlaam ?
Miclăuş, Ionuş,Viforâta, Zănoaga şi Zăgan?
Nu cred că şti cine sunt, presupun.
O clipa Bade,începem istoria, acum,
PENTELEU IMPARAT SI ZEU, CERNAT,FRATELE VARLAAM si FIUL nelegitim MICLĂUŞ, IONUŞ ( IONEL )
In lanţul munţilor înalţi
Lanţul Munţilor Carpaţi
La cotitura lanţului
La Întorsura munţilor,
Întorsura Bu-zeului,
Zeului Bu- Buerebista
Cel rege Get si Zeu
Ce l-a urmat pe Zamolxis
Şi -n urmă l-a lăsat pe Gebeleis
Pe Decebal şi pe Deceneu
Şi-apoi acest popor de neînvins
Prin propriul lui păcat, s-a stins
Păcat de a nu-i apăra pe regi
Să se omoare între ei.
x x x
Sub seninul lunii
Şi-n lumina ceriului,
În munţii Buzeului
Munţii Penteleului.
La cerdacul Pente Leu
Acel leu de paraleu,
Doi regi şi un împărat,
Stau la masă alăturat
Dar la masă,cine şade?
Împăratul la şarade
Cu cei doi fii şi regi
Cernat şi Varlaam, viteji.
Veseli, beau, se ospătau,
Teamă de nimeni,n-aveau.
Neam de împăraţi şi regi
Traco- Geto - Daci viteji.
Când fuse,cam la beţie,
Colea-n munte,veselie.
Cernat mare se scula,
Afară că imi ieşea,
Cu urechea asculta,
Unde-n munte la iubita,
Drăgaica lui Viforata
Pe duşman î-l da bătuta.
Pe culmile munţilor
Unde-i jocul feciorilor,
Băieţandrilor , flăcăilor
Trântele voinicilor.
Scăpăratul buzduganelor
Jocul , brâul flăcăilor.
Dar şi-al armăsarilor
Cei din Podul Calului
Şi-unde-i hora fetelor,
A zânelor, Cosânzienelor.
Jocul lor arde pământul,.
Când vin şi flăcăii lor
Se aprinde focul şi vântul
În vârtej călări pe armăsari
Pe Plaiul Piciorul Fetei Mari
Dans de jar şi-al iepelor
Al ielelor,drăgaicelor,
Nechezatul iepelor
Tot din Podul Calului.
Cernat, la astea se gândea.
Apoi, Cernat în cerdac intra
Si lui frate-su-i spunea:
Ehei frate meu Varlame,
Nu mă vezi că am albit,
Şi-alt voinic nu m-a trântit?
Şi-alt voinic nu m-a răzbit?
Noi pe toţi i-am azvârlit
Colea-n munte Viforâta,
Pe duşman î-l dam bătuta.
După ce iar se-n incălzea
Cernat, afară iar ieşea,
Cu urechea asculta,
Parcă, parcă, auzea ceva .
Striga-n nopte pe şoimeşte,
Striga,striga voiniceşte.
Striga spre Muşa Mare
Şi spre Şaptele Izvoare
Spre unde a dat bătuta ,
Celor ce le-a stat în cale
În munte la Viforata .
De toate isi amintea
Si din nou aşa striga :
Ehei ! Tu voinic sărac !
Ce n-ai minte,nici de leac,
Vi ca să te lupţi un pic,
De te crezi că eşti voinic?
Şi în mod neaşteptat,
O voce-i răspunde deodat:
Uite am să vin zburând,
De tine un pic să râd,
Să te trântesc la pământ !
Cernat, auzind se minuna
Dar tot odată se şi supăra
Si- atunci Cernat ce facea ?
In buzdugănar intra,
Din patru sute buzdugane,
Alegea pe cel mai mare.
La cântar că il punea ,
Patru zeci de oca trăgea.
De picior ,că il lovea,
De rugină-l scutura,
Ca laptele îl făcea,
Ca soarele strălucea,
In buzunar că-l băga,
Afară cu el ieşea,
Victorios ce se credea
Şi din gură,iar striga :
Hei ! tu voinic sărac,
Ce n-ai minte nici de leac!
Ce n-ai minte nici un pic,
Şi te crezi că eşti voinic,
Nu mă vezi,că-s maturit ?
Nimeni nu m-a izbutit
Ş-alt voinic nu m-a răzbit ?
De Cernat ai auzit ?
Şi iar vocea-i răspundea:
Dacă tu, te crezi bărbat,
Eu te cred- un cap pătrat !
O să-ţi trag un buzdugan,
Să mă ţi minte, un an
Cernat, iar se necăjea ,
Buzduganu că-l scotea ,
De coadă îl apuca,
Şi spre voinic îl arunca.
Zbura pe cer zbârnâind,
Ca fulgere grele trăznind.
Dar voinicul cel sărac,
In călcâi,se răsucea ,
Buzduganul îl prindea,
Indărăt laCernat îl arunca.
De tare ce l-a zvârlit,
Patru gloduri i-au sărit.
Pe Cernat l-a nimerit,
La lovit si l-a pleznit,
Patru zile, nu s-a trezit.
Varlaam când a văzut,
Ceiace s-a petrecut,
S-a enervat foarte tare,
Să ia un buzdugan mai mare.
În buzdugănar intra,
Alt buzdugan alegea.
Din patru sute buzdugane,
Alegea pe cel mai mare.
La cântar că îl punea,
Cinci zeci de oca trăgea.
De picior că îl lovea,
Ca laptele îl făcea,
Ca soarele strălucea.
La Penteleu alerga,
Şi tare din gură striga :
Hei ! tu voinic sărac,
Ce n-ai minte, de leac,
Strigi noptea pe prepeleac,
Nu ai minte nici un pic,
Şi te dai că eşti,voinic ?
Mereu strigi ca un nebun,
Pe Varlaam,viteazul bun,
Vrei tu să îl lovesti ?
Inima să-ţi izbândeşti ?
Nu mă vezi, că-s maturit,
Alt năzdravan nu m-a trântit
Ş-alt voinic nu m-a răzbit ?
De Varlaam ,ai auzit ?
Iară vocea-i răspundea :
Măi bădie scăfârlie
Minte ca de păpădie
Măi păpădie de Varlaam,
Când ţi-oi da un buzdugan,
O să mă ţi minte,un an !
Varlaam se necăjea,
Mâna-n buzunar băga,
Buzduganul că-l scotea,
Spre voinic îl arunca.
Zbura pe cer zbârnâind,
Ca fulgere grele trăznind
Dar voinicul cel sărac,
In călcâi se răsucea,
Buzduganul că-l prindea,
Şi-ndărăt îl azvârlea.
De tare ce l-a zvârlit,
Cinci gloduri i-au sărit,
Pe Varlaam l-a lovit,
La lovit si l-a pleznit,
Ceas de moarte l-a găsit,
Ţărâna la acoperit,
La cinci zile s-a trezit.
Când Varlaam se deştepta,
De jos,buzduganul şi-l lua
De coadă îl târâia,
In cerdac el se ducea,
Şi lui Cernat îi zicea:
Alei frate-meu Cernate,
Ne bătură ,rău măi frate
Ăst voinic,cine să fie ?
Pe noi nimeni,în vecie,
Nimeni, nu ne-a biruit,
Nimeni nu ne-a izbutit.
Hai frate să-l întrebăm,
Ori ne-o fi vrun verişor,
Ori frate , vr-un nepoţel?
Văzurăm ce viteaz e el.
La Penteleu să mergem,
Pe voinic,să-l intrebăm.
Fără ca să-l supărăm.
La Penteleu ei s-au dus,
Şi Cernat il intreba supus:
Hei ! tu tinere ,cel mic
Ce viteaz te-ai dovedit
Ce ai minte aşa de mare,
Dovedind că eşti mai tare,
Am venit să te-ntrebăm,
Din-adins să cercetăm:
Că-i fi vrun verişor ?
Ori frate, ori nepoţel?
Că tu vezi, ne-am maturit,
Ş-alti voinici,nu ne-au răzbit.
Voinicul , le răspundea ,
Că Miclăus Ionus îl chema.
Mai departe cuvânta :
Ehei, bătrâne Cernate
Şi tu bade Varlaame ,
Viforata, maica mea,
Inr-o zi la Muşa se ducea
Şi pe cine intâlnea ?
Doi voinici impărăteşti
Doi voinici ca în poveşti
Unul înalt şi subţirel,
Parcă tras printr-n inel
Unul mai bine legat,
Cu pieptul mai dezvoltat,
Şi de nu te-i supăra
Semăna cu dumneata.
Cu maica te-ai încurcat ,
Cel voinic,sunt eu de fapt
Mă cheamă Miclăuş Ionel
Şi mi-a dat acest inel.
Cernat ,seama acu si-a dat
Şi în braţe l-a luat.
Inelul î-l cunoştea,
Făt frumos i se zicea,
Fiul lui de fapt era,
În braţe că-l strângea,
Şi pe faţă îl săruta.
In cerdac,cu toţi mergea,
La masă să se aşeze
Şi să se ospăteze
La masă să se aşeze,
Să răscolească în poveşti
Şi să se ospăteze
Cu bucate-mpărăteşti,
Bunătăţi de Furtuneşti
Bulz de brânză de Nemertea
De la ciobanul nea Petrea,
Păstrăvi de la Gura Milii
Cleni şi mrene de Gura Teghii
Caşcaval de Penteleu,
Cel sfinţit de Dumnezeu.
Pastramă de urs fioros,
Să te facă mai forţos.
Piept de vulture,zăgan,
Să te facă năzdrăvan,
Să zbori,ca vântul,
Ca zmeul şi fulgerul.
Să-şi stingă setea treptat,
Cu vin bun,nemăsurat
Vin de Năeni şi de Săhăteni
Vin de Pietroasa sau Ulmeni
Roadele Domnului
Roade sfinţite la Episcopie
De Prea Sfintitul Epifanie.
Efiscop al Buzeului şi Vrancei
După ce s-au bucurat,
Şi s-au ospătat,
Toţi cei trei giganţi,
Neam de împăraţi,
Din munţii Penteleului,
Carpaţii Buzeului,
Au pornit la vale,
Fiecare pe-o cale.
Si-au pornit în sus,
Tot in spre apus,
Departe s-au dus,
Spre zone alpine,
In spre ţări latine.
Cer Nat cel inalt
Statura de gigant
Spre Italia
Ffrate-su, Varlaam
Statură de năzdrăvan,
Forţă de Get muntean
Spre Francia
Iar Miclăuş , Ionel
Viguros si frumuşel
Făt frumos cum i se zicea
A luat calea spre Spania
Unchiule,
De ce zici că au plecat spre Italia, Franta si Spania ?
