Despre autor

Motto:Pe acest blog sunt prezentate amintirile si o parte din realizarile mele atat pentru orasul Bucuresti, ce mi-a fost camin o buna bucata de viata cat si pentru satul in care m-am nascut si al carui nume il port si pentru care tot o buna bucata din viata nu am facut nimic. 

DESPRE AUTOR

Acest capitol,făcând parte din regulile, format Google, mi-e dificil a-l complecta, pentrucă autorul, de regulă,subiectiv ascunde părţile-i negative,ce-l caracterizează. Apoi,la vârsta mea, acum deja trecut în vârsta a patra  nu am cum a le înscrie,nici măcar parţial.

Dar pot zice :

A- NIVELUL ŞI UNELE REALIZĂRI PROFESIONALE:Persoana mea. Pamfil Furtună, în vârstă de 86 ani, cu putere de muncă solidă încă mult timp- având profesiunea de :

1-        Inginer constructor, titrat în specialitatea, Drumuri şi Lucrări Edilitare,

2-        Inginer economist, titrat în specialitatea Transporturi – cursuri post universitare,

3-        Inginer de Trafic Urban şi Super Urban cu pactică de peste  50 ani, autodidact, după  profesori specialisti precum : 1) Academician Prof. N.Profirii în domeniul Drumuri Moderne şi început de Ingineria Traficului ; 2) Colins Buchanan (Anglia) vizionar al evoluţiei traficului automobil,cu publicarea cărţilor Traffic in Tawns , More traffic in Tawns plus un film dedicat acestui fenomen, pe care l-am rulat personal în faţa specialiştilor şi conducătorilor Primăriei Capitalei în anii 1960- 70; 3)Prof. Iohan Korte , 4) Walter Grabe şi alţii din Germania, Suedia etc.

5) Prof.ing. Cincinat Sfinţescu, Preşedinte de Onoare al Uniunii Internaţionale de Urbanism, precursorul ştiinţei Superurbanismului în România- despre care specialiştii de azi nu prea au auzit.

Am realizat numeroase proiecte în domeniu, pentru oraşul  Bucureşti, Metropola Bucureşti  pe baze de prognoză a traficului    ( 50 – 80 ani ) etc. etc. cu conducerea proiectării unor mari obiective în Bucureşti precum : Studiul necesităţii şi soluţiile tehnice de realizare a METROULUI BUCUREŞTI ce a generat aprobarea Şefului Statului ; Lărgirea la mai mult de dublu a bulevardelor şi arterelor stradale majore, unele intersecţii stradale la sol, zeci de pasaje rutiere şi pietonale denivelate etc.

Timp de 4 ani, am predat cusul ,, Trafic Urban şi Suburban la Universitatea Politehnică Bucureşti.

Am publicat 3 cărţi în domeniul traficului urban şi supraurban, iar cea de a patra, este în curs,aproape de terminare.

Pentrucă am apreciat  o activitate profesională,spornică în Bucureşti şi alte localităţi, am hotărât a realiza şi ceva pentru satul natal, reuşind şi aici grupul celor trei monumente amintite

B- PASIUNI  ÎN AFARA  PROFESIEI

Ca fiecare, în afara profesiei,am şi eu hobiurile mele, 1)Istoria neamului din care am răpdăcini, 2)Reguli de administrarea sănătăţii, că aşa zicea şi Hipocrate şi zeul nostr Zamolxis ,, Tu eşti cel dintâi doctor al sănătaţii tale’’ şi poate că deceia, deşi se poate spune că am murit de două ori, sunt în viaţă, în al 87-lea an , iar de nu-mi va cădea o cărămidă-n cap, şi cu ajutorul Donului, voiu depăşi suta.

Despre cele două hobiuri, voi relata mai jos câte ceva,adică din manuscrisele unor cărţi, încă nepublicate, astfel :

ISTORIA  MEA, ISTORIA  TA DE ROMÂN; 

Pamfil Furtună numitum-am  întotdeauna

Pamfil Furtună eu mă numesc, şi-acuma.   

Părinţii mei Gheorghe şi Sofiţa Furtună,

De copil m-au crescut şi învăţat într-una

La şcoli,prin Buzeu,Bucureşti, trmisu-ma

Şi-n alte locuri,am slujit şi rătăcit într-una.

Acum sunt iar aici,la Penteleu Comuna.

Dar cine sutnt eu ? cine eşti tu? mă-ntreb într-una

C-am fost Pamfil Furtună şi sunt,o ştiu şi-acuma

Cine am fost eu şi tatăl meu şi mama mea şi sora mea

Am ştiut ; şi de bunici şi stăbunici, cum ştiu şi-acuma.

Şi dacă vrei,îţi spun că ştiu,străbunul meu,străbunul tău

A fost, străbunul nostru rege, precreştin Burebista zeu,

Rege de seamă, de neegalat ; a fost creaţie Divină .

El a  facut o ţară,unind trei fraţi vorbind limba latină

El a unit pe Tracii,Dardanii,şi Vlahii din sud şi nord de Istru

Cu fraţii Geto- Daci,din vest de Tisa , pân-la est de Nistru.

Ştiu că pe Iisus, romanii,l-au răstignit ; istoria ne spune, 

Întreb  cine l-a ucis pe Burebista? istoria nu-mi răspunde.

Ştiu că Romanii cuceriseră popoare în jurul nostru roată,

Şi se-ntrebau mereu Romanii,cum să facă ,cum să facă ?

Să-nvigă Geto-Dacii, pe regele Burebista şi-a ţării lui bogată.

Au încercat de zeci de ori, pe Burebista în război să-l bată

Burebista, în fruntea oastei lui, poporul lui şi ţara-şi  apăra,                                  Bătea romanii ce atacau şi declanşau război,de fiecare dată.

Şi se-întrebau mereu romanii,cum să facă ,cum să facă?

Pe Burebista cu oastea lui, cum să facă să îl bată ?

Şi până la urmă au găsit soluţia şi au decis

Mai  nainte pe Burebista,barbarii  l- au ucis 

Şi statul lui Burebista,cea stâncă de granit

Divizatu-la în cinci, să poată apoi,uşor de-nvins

Pe Geto-Daci,să-nvigă pe  Burebista şi-a ţării lui bogată.

Dar mai departe, mai departe nu  ştiu ; Tu, frate şti ?

Dar tu pământule,din vecii vecilor aici, tu şti ?

Bine-nţeles, că sunt aici din veci vecilor;ştiu şi-ţi spun :

   Pământul Traco-Geto-Dacic,către poporul lui

Privesc spre voi,în urmă spre trecut,hăt het trecut,

Spre voi de-acum şi spre-ai voştri

Traco-Geto-Daci străbuni.

Pe ei, pe voi , pe rând v-am cunoscut

Şi slabi şi puternici când,prin unire fosta-ţi buni.

In trei etape mari, ce au  trecut,

V-am admirat şi tare mi-a plăcut

V-am admirat,că-n luptă v-aţi unit

Când întregirea ţării-aţi făurit.

Primul moment ,tara voastră de referinţă

Primul moment măreţ a fost aista

Când v-aţi unit sub regele Burebista.

Viteji şi cu credinţă în al vostru zeu

In Zamolxis,trimis la voi de Dumnezeu.

Viteji eraţi, victorioşi aţi fost

In toate cele lupte dure,

In lupte cu duşmanii ce au fost,

Ca bogăţia să v-o fure.

Prin neam de Geto-Daci,eraţi viteji de neînvins !

Vrăşmaşii ia-ţi trecut prin sabie şi foc încins,

Apărându-vă pământul,câmpia,munte şi deal,

Sub ai voştri regi străbuni,Burebista si Decebal.

Fiecare-n parte,eraţi vârtej de vânt,

Cu toţii la un loc, eraţi furtună,

Prin trăznet,culcaţi duşmanul la pământ,

Apărându-vă averea şi pământul sfânt!

Când lupta voastră dârză,era dreaptă

Nu avea-ţi frică de moarte, de mişei

In altă viaţă urcaţi în cer pe prima poartă

Alături staţi, lângă eroi şi- ai voştri zei.

Nu eraţi desprinşi ca boabe de nisip pribege,

Avea-ţi nucleu pe Burebista-l vostru rege,

Avea-ţi liantul în Zamolxis cel vestit,

Cu toţi formaţi o unitate,o stâncă de granit !

Etapa  I de cădere în păcat

Apoi voi aţi săvârşit un prim păcat,

Duşmanii pe Burebista l-au ucis,

Iar voi pe Burebista nu l-aţi apărat,

Aşa chiar voi,ucisula-ţi şi pe Zamolxis.

Păcatul acesta,de a-l pierde pe viteazul rege,

A dus la slăbirea voastră,la divizarea ţării-n cinci

Păcatul, nu l-au plătit cei ce au dorit să îl renege,

Ci la-ţi plătit chiar voi poporul,făcandu-vă mai mici.

Asta au vrut romanii,ca Geto-Dacia-n cinci să se dezbine

La voi,ei jinduiau ca ursul la mierea din stupul de albine

Că  Ţara,de argint şi aur era plină şi de roade-nbelşugată

Romanii deja stăpâneau popoarele din jurul ţării roată.

Degeaba,a ajuns ca rege  ,vestitul Decebal,cel tare de oţel,

Degeaba a strâns oştire şi-a construit cetăţi  din piatră,

Degeaba oştirea lui era puternică ,fidelă şi plină de zel,

Geto-Dacia nu mai era întreagă,stânca de granit fuse spartă.

Degeaba voi Dacii,cu Decebal în frunte ,în lupte cu romanii

Va-ţi războit ca leii ,din anul o sută unu la o sută şase,

Degeaba-ţi fost mereu victorioşi,în lupte cu duşmanii,

Acum invinşi,cu toţi aţi fost şi puşi în chinuri nemiloase.

Degeaba şi-n acest război, bătuva-ţi precum leii

Degeaba pân- acum, în victorii aţi savurat aroma,

Acuma ce mai sunteţi ,când v-au răpus mişeii ?

Simboluri doar,înscrise pe columna de la Roma!

A fost urmarea cea firească, a primului păcat

Blestemul lui Zamolxis şi-al lui Deceneu,

Duşmanii l-au ucis pe rege,voi nu la-ţi apărat

Săraci în ţară bogată ,bătuţi de Dumnezeu.

Păcatul,nu numai prin toat-averea aţi plătit,

Nu numai prin tezaurul,argintul şi aurul găsit

Şapte sute de care de aur şi dublu de argint,

Nu numai grânele,cirezi de vite şi turmele de oi

Nu numai că v-au luat şi tineretul la război

Nu numai că v-au lăsat flămânzi si goi

Nu numai că v-au bătut cu bice-n spate,

Dar v-au lipsit şi de onoare şi de libertate.

Şi -au ţinut-o tot aşa, până în anu,

Două sute şaptezeci şi unu.

Când romanii vă secase şi nu mai aveau ce lua

Când sărăcia ,tot mai mult şi greu vă apăsa.

Atunci,din Dacia,împăratul Aurelian a ordonat

Să plece armata,administraţia,bogaţii cu avere.

Precum am spus,au plecat şi ţara-n vraişte au lăsat,

Lăsându-vă pe voi poporul Dac,săraci şi fără de putere.

Turmă de oi rătăcite, fără de obor

Turmă de oi nepăzite fără de păstor,

Turmă de oi împrăştiată ,fără conducator

Turmă de oi risipită-n calea lupilor.

Haite de lupi,sau năpustit acum la voi

V-au sfâşiat cu dinţii,mai rău ca înainte.

Uşor de-nvins eraţi,pribegi,slăbiţi şi goi,

Păcatul î-l plătea-ţi, ca să luaţi aminte!

Si Doamne,câte popoare năvalitoare au fost,

Că nici nu le mai ştiu pe toate pe de rost

Germanii,* Sarmaţii,Hunii ,Gepizii,Slavii,Avarii

Bulgarii,Pecenegii,Cumanii,Turcii sau Tătarii.

Iară tu Geto-Dac, bogat,puternic şi viteaz,de neînvins precum erai,

Uniţi,tari ca stanca de granit sub rege,trăind împărăteşte ca în rai

Ajunseră-ţi acuma, în iad cu toţii ; osândiţi,săraci,sărmani,

Plătindu-vă păcatul şi blestemul ; plătind tributuri la duşmani.

Etapa II de retrezire,dar terminată-n păcat

Va-ţi retrezit din cel prim păcat, dar cam  târziu

Din nou grumazul înjugat şi gura-n frâu,

Duşmanii toţi v-au apăsat ,la cazne v-au supus

Si cei din nord, din sud şi est şi cei de la apus.

Abia după doua secole,după ce-au plecat Romanii

Abia după două secole ,ce te-au călcat barbarii,

Abia acum,tu geto-dac răpus,te-ai retrezit din adormire,

Abia acum ,tu te-ai rugat la Cel De Sus spre mântuire.

A durat, o perioadă lungă de suferinţă  în păcat

De durere a poporului întreg,de pocăinţă şi trezire,

Sub Sfinţi creştini, Andrei,Sava Getul,va-ţi creştinat,

In rugaciune spre Dumnezeu, să v- aducă mântuire.

Incet,încet ,din somnul cel de moarte,

Incet,încet,voi la viaţă va-ţi retrezit

Iar glasul vostru , de sfântă libertate,

Prin rugaciune spre Dumnzeu,fost-auzit.

*Notă : cu neamurile Germanice (Gepizii,Goţii, Vandalii) este o poveste,pe care o s-o desciem în următorul capitol de istorie. Este vorba, de unirea acestora cu Vlahii şi Dacii la alungarea Romanilor din Dacia.

Din agonie,căpeteniile voastre,sunat-au deşteptarea !

Pentru-a organiza cetatea ,la muncă şi-apărare,

In jurul acestor căpetenii făcuta-ţi adunarea

Luand-o de la capăt în simple forme de organizare.

Cu ducatele şi cnezatele aţi reînceput,

Cele ale lui Gelu ,Glad şi Menumerut

Si aţi continuat aşa,cu alte forme noi ,

Voevodatele lui Seneslau şi Litovoi.

Aţi reluat tot drumul dela capăt ,de jos spre sus mereu

In lupte cu  barbarii,cu ungurii,slavii, turcii si tătarii,

Din nou pornita-ţi hotărâţi şi cu credină-n Dumnezeu

In lupte drepte cu duşmanii,la dezrobire şi-apărarea ţării.

De la primele organizări,ducate ,cnezate şi voevodate,

Urcata-ţi mai sus ,la ţărişoare,cum le-aţi zis în treapta doua

Iar mai apoi tot mai sus pe treapta trei la principate,

Ale Geto-Daciei străbune;Transilvania,Muntenia,Modova.

Va-ţi regăsit puterea,unindu-vă în piramidă

Punând în vârfuri pe cei mai buni conducatori.

Aţi reclădit cetatea-n zid cimentuit de căramidă

Punând în frunte-a voastră ,puternici domnitori.

Intâi ca domni pe Bogdan I în Moldova şi Maramureş,

Pe Basarabi şi Mircea Cel Bătrân în ţara Muntenească

Pe Iancu de Hunedoara-n voevodatul Transilvan

Si reunite în lupta cu duşmanul,la-ţi învins în iureş

Duşmani al vostrului pământ şi neam

Duşmani ai fraţilor din Ţara Românească.

Şi-apoi an  de an,lupta română,cu balaurul se-ncinge,

În frunte-un Bogdan,un Iancu un Ţepeş sau Ştefan

Românul reunit în oaste ,pe balaur î-l învinge

La Giurgiu,Călugăreni,la Turnu,Vaslui sau Roman.

Mereu şi mereu în luptă; în lupta cea dreaptă,

Suind,suind libertatea, treaptă cu treaptă,

Oşteanul muntean,transilvan,moldovean

Mereu şi mereu,oriunde pătrunde-un duşman,

La Rovine,Războieni ,în Neamţ,la porţile Hotinului

Chilia,Cetatea Albă,Codrii Vlăsiei sau Cosminului.

În lupte continui cu oştiri de nu poţi ca să numeri

In lupte continui,pentru-a da jos jugul de pe umeri.

Geto-Dacul când cade, din nou se ridică

Oştirea păgână-i mulţime de nu poţi ca să numeri,

Sub buzdugane şi săbii ea cade ca iarba sub coasă

Turcul ce scapă ,fuge şi fuge-ngrozit de frică,

Romanul nu mai suportă jugul, că e la el acasă !

Românul se trezeşte din nou,jugul păgân nu-l mai îndură

Tu şti române să te arunci cu putere în lupta cea dură

Tu şti acuma,că forţa ta înzecită stă în unire !

Tu şti acuma,cum să scapi de bir şi de bice în spate

Că numai prin luptă înfrăţită,ajungi la libertate!

Tu i-ai văzut pe Mircea, pe Ştefan, cu Turci-n biruinţă ,                                            Sfinte biserici clădite de Mircea si Ştefan recunostinţă.

Văzut-ai tu succesul lor,viteaz cu ajutor venit de sus,

De la Dumnezeu tatăl,Duhul Sfânt şi-al Domnului Iisus

In 1594 în frunte cu Mihai Viteazul ai pornit la luptă

Cu gândul la puterea şi bogăţia ce-o aveai

Când sub Burebista ,ţara întreagă era unită,

Când bogat şi tare ca stânca de granit erai.

Aţi văzut că uniţi,având în frunte pe Mihai,

V-a fost uşor să-i înfrânge-ţi pe duşmani,

Pe Turci la Hârşova,dincolo de Dunare –n Balcani

Va-ţi reunit la 1600 din nou în sărbătoare,bătuta-ţi toba,

Reunita-ţi cele 3 surori,Transilvania,Muntenia,Moldova.

Acuma tu române,şti că unirea asta a fost scurtă

Ca un vis a fost, unirea din nou a fost ruptă.

Au fost prea mulţi duşmani,ce nu vă vroiau uniţi,

In jug nu vă mai puteau pune ,de eraţi umiliţi

Devenea-ţi  puternici, pădure tare de stejar.

In lupta cea de foc,ia-ţi fi-nvins şi puşi pe jar,

Devenea-ţi stejari în falnică pădure,

Iar bogaţia nu puteau să v-o mai fure.

Si-aşa,în 1601 noaptea de august nouă

Timp frumos,fară să ningă,fără să plouă,

Când eraţi în tabără pe Câmpia Turzii

Duşmanul a pătruns în cortul lui Mihai şi l-au ucis

Voi cu toţii va-ţi culcat şi na-ţi auzit ca surzii

N-aţi văzut, n-aţi auzit,pe Mihai când vi l-au ucis.

Si-aşa aţi săvârşit al doilea păcat,

Pe domnitorul Mihai Viteazul,nu l-aţi apărat!

Aşa croitu-va-ţi din nou o crudă soartă

Din nou săraci şi goi în ţara ta bogată

Din nou la jug,părinţi,fii,soră şi frate

In umilinţă ,flămânzi,lipsiţi de libertate.

Te-ntreb romane,când vei învăţa unirea?

Porunca Lui Iisus,forţa cea mare care-i iubirea

Iubirea spre Tatăl nostru ,credinţa Dumnezeului

Iubirea de părinţi,de fii şi iubirea aproapelui?

Iubirea pământului tău,iubirea de ţară,

Iubirea poporului tău,mai mult ca pe tine

Iubirea socială,de tată,de neam şi iară şi iară,

Iubirea-n cetate,un tot,ca-n stupul de-albine,

Iubirea faţă de regele tău, mai mult ca pe tine.

A III- a etapă de retrezire

La –nceput de secol 19 va-ţi retrezit a treia oară,

Sunata-ţi clopotul şi cornul şi buciumul în ţară.

Pornita-ţi la luptă cu duşmanul din ţară şi de-afară

Având în frunte viteji,precum un Iancu de Hunedoara

Comandanţi de oştire,precum un Tudor Vladimirescu

Revoluţionari,precum mai apoi un Nicolae Bălcescu

Ca din pământ,sau ca din ceruri de furtună

Cărturarii, Paşoptiştii, din goarnele lor sună,

Românul se trezeşte,se ridică şi-n luptă se adună.

Lupta se-ncinge,duşmanul se-nfurie,atacă din orice unghi

Duşmanul se-nfurie,că vede românul ridicat din genunchi.

Vin cărturarii vostri,plecaţi la studii în ţări peste hotare

Indeamnă românul s-arunce jugul,să se ridice-n picioare,

Vin cărturarii,Ghica,Laurian,Vârnav, fraţii Golescu

Cezar Boliac, Nicolae Cretzulescu, Nicolae Bălcescu

Ion Heliade Radulescu,Vasile Alecsandri,Dimitrie Bolintineanu

Costache Negri,C.A.Rosetti, Gheorghe Magheru, fraţii Brătianu

Toţi cărturarii laolaltă,ca fraţii; şi alţii şi alţii.

Din somnul  de veacuri,cărturarii, te-a deşteptat,

Secretul puterii tale de dezrobire te-a reînvăţat,

Secretul  care vine din acţiunea voastră de iubire,

Cu fraţii tăi de-un neam, să lupţi pentru unire.

Uniţi şi tari, ca stânca de granit,precum erai

Puternici,în ţara ta bogată,sfinţită ca de rai

Uniţi precum aţi fost sub Burebista, al vostru rege

Ca fraţi de- n neam şi-o limbă, a voastră sfântă lege !

Lupta se-ncinge,duşmanul se-nfurie,atacă din orice unghi

Duşmanul se-nfurie că vede românul ridicat din genunchi.

Românul se-nfurie,că nu mai suportă grumazul în jug,

Se-aruncă în luptă,zdrobeşte duşmanul,din ţară-l alung.

Lupta iar se-ncinge, cerul s-aprinde în trăznet şi fulger,

Românul se-nchină şi-n luptă-i susţinut,fiecare de înger

Văzduhul priveşte,sfinţeşte lupta,în vânt de dreptate tăcută

Românul ştie că prin luptă-şi recâştigă libertatea pierdută.

Cerul s-aprinde,scapără-n tunet şi-n fulger spre pământ

La luptă să se ridice,toţi cei vii şi toţi cei din mormânt

In lupta se-avantă cu toţii,oşteni,voevozi,domnitori si regi

Poporul ,Muntenia,Transilvania,Moldova,din nou să fie-ntregi!

Se-avântă domnitorii toţi,Iancu,Vlad Ţepeş,Cantemir,Bogdanii,

Mircea Cel Bătrân,Alexandru Cel Bun,Vasile Lupu, Basarabii,

Dimitrie Cantemir,Ştefan Cel Mare, Constantin Brâncoveanul

Întregească a treia oară,ţara lui Burebista şi-a lui Mihai Viteazul.

Din nou cărturarii,făcut-au plan de biruinţă,

Analizând păcatele trecute şi marea neputinţă,

Sămânţa de păcat ce creşte în necredinţă,

Sămînţa cea de ură,invidie,dorinţa de avere,

Sămânţa care duce la mânie,dorinţă de putere,

Sămânţa de-a ucide,a atâtor profitori zebzegi,

Păcatul de-a ucide a atâtor domnitori şi regi.

Din nou paşptiştii,făcut-au planul lor de biruinţă

Să stăm alături de ţări prietene,în pace şi credinţă.

Analizând greşelile trecute,învăţăminte ei au tras:

Să  alegem căpeteniile statului cu mare chibzuinţă,

 Să făurim reunirea ţării destrămate pas cu pas.

Iubirea de familie,omenia,mereu s-avem aminte,

Şi-n tot ce facem, s-avem pe Dumnezeu nainte !

S-alegi domnitor sau rege,de nobilă măsură,

Spre care nu ţintească, invidie,mânie şi nici ură,

Să nu alegi domnitor sau rege din partea locului

Cum scrie-n lege;că cel de loc,nu e profet în ţara lui.

Aşa au gândit paşoptiştii,aşa au gândit cărturarii

Ne-ntoarcem la tradiţii, să găsim şi-aducem rege

Un rege din altă ţară, ură şi crimă,în veci să nu mai fie

Între veri şi fraţi, fii şi taţi,în lupta de putere la domnie.

Din nou vin paşoptiştii ,fii ai lui Ghica,Laurian,fraţii Golescu

Vârnav, Boliac, Nicolae Cretzulescu, Nicolae Bălcescu

Ion Heliade Radulescu,Vasile Alecsandri, Bolintinenii                      Costache Negri,C.A.Rosetti, Gheorghe Magheru,Brătienii

Politicienii, liberalii, ţărăniştii, munteni, moldoveni,ardeleni

Toţi cărturarii, uniţi ca fraţii, împletiţi în aceiaşi şuviţă

Găsească un rege, un rege de neam, un rege de spiţă.

Ei paşoptiştii politicieni în afară de ţară-au plecat,

Să găsească afară un domnitor, un domn lăudat.

Dar negăsind un domn, toţi cei chemaţi,au refuzat.

Că ce erau să vină,de ce să vină ? să vină la nimic ?

O ţară spartă-n trei, la trei imperii,ce le plătea tribut ?

Muntenia şi Moldova tributare la imperiul turcilor

Iar  Transilvania subjugată imperiului austriacilor,

Ei prinţi din marile puteri, nepot sau fiu de rege puternic,

Erau să vină aici în Vlahia,la ce ? Că ţară nu era .Era nimic.

Nici oraşe,nici judeţe, nici comune cu sate administrate,

Nici drumuri aşezate,nici poduri peste ape şi nici căi ferate.

Ceva era; era şi bogăţie, dar  multă,prea multă iobăgie.

Erau, câmpii mănoase, şi dealuri multe înstrugurite

Erau munţi şi munţi, cu poene însorite şi păduri nesfârşite

Dar în schimb,infrastructură nimic, poporul în iobăgie,

Şi atunci, ce-i prinţi de mari familii regale refuzau să vie.

Dar cei fruntaşi politicieni,ţărănişti şi liberali naţionali

Cei revoluţionari din o mie opt sute patruzei şi opt

Au rămas fideli planului lor, cu jurământ de ei făcut

N-au disperat, n-au renunţat ci doar au amânat

Aşa încât, acei oameni politici,destoinici şi de soi

Au trecut pentru-nceput la un alt plan,la planul doi.

Au prevăzut,cu-a lor  diplomaţie şi chiar aşa au şi făcut,

Să pună la cele două principate,Muntenia, Moldova

 Acelaş domnitor,pe Unionistul Alexandru Ioan Cuza

Fentând astfel regulile marilor puteri,Turcia şi Austria

Iar Adunările Ad-hoc din cele două principate,aşa au hotărât

Scurtez istoria şi vă spun în rezumat:La origini a stat planul  revoluţionarilor-cărturari din 1848,de a aduce un domnitor-rege străin.  Revoluţia deşi înfrântă, aceştia nu au încetat acţiunea, mai întâi o unire a celor două principate, Moldova şi Vlahia (Ţara românească) adică Unirea Mică, apoi lupta să continuie pentru Unirea Cea Mare, prin readucerea la Patria Mumă a regelui Burebista şi a treia regiune Transilvania.

Unirea Cea Mică sa realizat astfel:

·       Au fost înfiinţate, în ţară şi străinătate,organizaţii naţionale, publicaţii în reviste şi jurnale, ample articole privitoare la originea poporului şi a teritoriului românesc,precum şi prevederi de acţiuni pentru săvârşirea celor două uniri (Unirea Cea Mică şi Unirea Cea Mare )

·       În Adunările Ad-hoc din 28 Septembrie 1857 din Moldova şi 30 Septembrie 1857 din Valahia cu rezoluţia comună din 7 – 9 Octombrie 1857 se hotăreşte :

1.-  Respectarea autonomiei şi drepturilor Principatelor Moldova şi Valahia,

2.-  Unirea Principatelor sub denumirea de România,

3.- Aducerea unui prinţ străin, cu moştenire la tron, dintr-o dinastie domnitoare în Europa

4.-  Neutralitatea pământului Principatelor

5.-  Puterea legiuitoare, prin Adunările Obşteşti.

Aceste ţinte au constituit ţelul revoluţionarilor cărturari, dela 1848 şi niciodată, iată cele cinci puncte din rezoluţia din 1857 nu încetau a fi ţelul politicienilor în atragerea maselor populare la Unire.

·       Negăsindu-se un prinţ străin pentru domnie, s-a adoptat diplomaţia alegerii Domnitorului Alexandru Ioan Cuza la Adunările Ad-hoc din 5 Ianuarie 1859 la Iaşi în Moldova şi 24 Ianuarie 1859 în Bucureşti. Acţiunea nu s-a făcut simplu, nici pe plan intern, datorită unor amatori de putere şi nici pe plan extern, neconvenind marilor puteri Turcia şi Austria.

·       Trecem peste multe alte evenimente istorice, pentru a ajunge la o extraordinară înfăptuire, aducerea la domnie prin I.C.Brătianu   ( ce a văndut o moşie a familiei scopului propus ) a  lui Carol I (cel de al doilea fiu al Regelui Prusiei ) ca domnitor şi rege între anii 1866  şi 1914 despre care istoria română scrie :

1.-  Carol I a domnit 48 de ani, cea mai lungă domnie şi cu cele mai mari înfăptuiri :

1.1- A cucerit Independenţa, scoţând Principatele Române de sub jugul Otoman, în războiul Ruso-Turc de la Plevna din anul 1877. La început, Carol ce pregătise armata pentru momentul ce urma să vină, nu a fost acceptat de ţarul Rusiei. De ce ? Nu cumva miza acestui război, departe de Rusia, la Plevna peste Dunăre în Bulgaria stăpânită deja de turci. Deci miza războiului nu era ca ruşi să pună mâna pe Principate ? Norocul lui Carol şi-al  Românilor a fost că ruşii au pierdut luptele,în prima etapă situaţie în care Tarul a apelat de urgenţă la Carol,care a cceptat,  numai cu condiţia de a fi el comandant,atât al armatei ruse cât şi a celei romăne. Astfel, Carol a învins pe turci, iar noi românii,ne-am căpătat Independenţa.

1.2-  Apoi Carol I , alături de Regina Elisabeta, în cei 48 ani de donie au  pus bazele dezvoltării economice ale României Mici prin infrastructuri naţionale, mii de Km. de căi ferate, drumuri, poduri, edilitare, instituţii de învăţământ, sanitare, administrative, economice etc. la nivelul ţărilor europene

2.- A urmat a doua perioadă fericită pentru români, prin urmarea la tron a regelui Ferdinand,alăruri de extraordinara Regină Maria care în perioada de domnie 1914 -1927 a săvârşit fapte de un eroism extraordinar :

2.1.- Alături de puterile Antantei ( Franţa, Rusia şi Anglia) a cătigat primul război mondial,(1916 - 1918) împotriva Puterilor Centrale (Germania şi Austro-Ungaria ) şi odată cu asta alipirea Transilvaniei la patria mumă din timpul străbunulu Burebista. Acest moment istoric, trebuie înţeles de compatrioţi, ca cel mai preţios din lunga perioadă de la 106 ( cănd Decebal a pierdut eăzboiul cu romanii, până la Ferdinand I ,an 1918, când Transilvania, aproape două milenii ne-a fost furată.

2.2.- Ce a urmat în România, după 1918 ? Ceva de nedescris, ce trepte a urcat naţiunea română, pe toate direcţiile, sociale, economice, culzurale,învăţământ, sănătate, în toate, în toate direcţiile. Voiu spune doar că în 1938, an de vârf în economia europeană, România era aşa de bogată ( în agricultură, i se zicea grânarul Europei sau ,,aurul galben ‘’ apoi pădurile ,,aurul verde ‘’, apoi produsele petrolifere ,,aurul negru ‘’- Nu se poate povesti, valoarea monedei româneşti ,,Leul ‘’ bătea ,,Francul ‘’ francez. Am trăit acele vremi şi nu le pot povesti, Românul puternic, ţara întreagă, ţara avea rege, precum puterea stupului de albine când are regină.

Fiule , acesta este cel de al treilea moment istoric,ce ziceam la-nceput, că tare mi-a plăcut, fapte din istoria voastră română.

3. Se impune acum o precizare ; în anul 1938, nu mai era rege Ferrdinand I, era Carol II-lea. Carol II–lea are o istorie controversată, cu părţi de succes referitor la ţară şi de fapte individuale, particulere, pe care mă abţin a le comenta, de cât că după anul 1938-40 domnia lui Carol II-lea a alternat cu cea a fiului său Milai. Mihai I a fost regele României, până în anul 1947 când Regele Mihai este obligat să abdice,urmare regimulu comunist instaurat în România de Uniunea Sovietică.

Aici se termină subiectul prezentei mele istorisiri,al vostrului din vecii vecilor  pământ, restul deja şti.

Ştiu Iubitul meu pământ românesc,eu Pamfil Furtună ştiu că tu eşti al poporului român, şi că dela Burebita-l moştenesc. Eu ştiu, că a urmat o altă decădere, că au urmat alte şi alte păcate, cele de o jumătate de veac de comunism, de dictatură şi de nelibertate a poporului, până la revoluţia din anul 1989.Acum suntem în an 2013. Despre aceste două etape,cea comunistă şi cea de după 1989,o ştiţi şi n-o descriu.

Acum, după epopeea istorică şi după cum am promis, urmează o descriere mai detaliată.în capitolul Perioade şi momente cheie ale poporului şi pământului strămoşesc,de la Burebista la Mihai I.